În mod normal, CFR nu prea avea motive să se prezinte la meciul cu Dinamo Zagreb. După declarațiile lui Dan Petrescu, croații aveau peste 90 la sută șanse de calificare și era normal să meargă mai departe pentru că bugetul lor este incomparabil mai mare, iar ei vând jucători pe bani mai mulți decât își pot imagina românii vreodată. Așadar, CFR era un fel de partener de antrenament pentru Dinamo Zagreb, care avea doar obligația de a-i felicita pe „giganții” fotbaliști croați, la final. Dinamo Zagreb n-a fost un „monstru” De data aceasta, victimizarea marcă înregistrată a lui Dan Petrescu a fost dusă la extrem și nu a mai avut efectul de a motiva jucătorii CFR-ului. Din contră, fotbaliștii campioanei au părut oripilați de adversari. Au părut că au ascultat noaptea trecută „pe repeat” vorbele antrenorului și frica s-a instaurat treptat în mintea lor, după fiecare cuvânt al lui Petrescu. Așa a jucat CFR. A avut teamă și un respect nejustificat de mare în fața unui adversar totuși pământean. N-a mai avut siguranță, încredere și nici organizarea din trecut. Astfel, chiar dacă i-au dominat din start pe croați, clujenii păreau că nici ei nu cred că atacul pe care îl inițiază se va transforma în gol. În schimb, Dinamo Zagreb mustea de tupeu de fiecare dată când pornea spre poarta lui Bălgrădean. CFR a avut toate șansele pe care și le poate dori o echipă „Merităm statuie”, spunea Hagi în 1998, iar după 22 de ani, Dan Petrescu vorbește iarăși de statui. 11 la număr, pentru jucătorii echipei românești care vor mai ajunge vreodată în grupele Champions League. Asta pentru că noi, românii, ne-am victimizat mereu. Ne-a plăcut mereu să ne plângem și să ne considerăm inferiori. Să vorbim de probleme, de greutăți și lumea să ne compătimească. Am simțit mereu că nu suntem apreciați cât credem noi că ni se cuvine și că cineva are ceva cu noi doar pentru faptul (…)