Și a fost și repetiția cu costume. Ca la orice repetiție, actorii nu dau tot ce pot, ci doar mostre ale talentului. Încercă o nouă grimasă, un Do de sus, o piruetă, dar cu economie, să nu dea tot înainte de aplauze. Își păstrează bravura pentru bătălia finală, mă rog, cea care va îmbina piesele lego ale noului Parlament.
Alegerile locale au fost considerate mai mereu un seismograf de încredere pentru sensibilitatea politică a electoratului. Ar detecta, se spune, mișcări tectonice, altminteri insesizabile, din teritoriu. Funcționează bine și în București, Babilonul românesc unde limbile, tendințele și culturile se amestecă la fiecare cutremur politic, ceea ce-l transformă într-un eșantion reprezentativ pentru România „profundă.”
Rezultatul acestei repetiții cu public este mai degrabă amăgitor. Cu toți arată către porțiunile de hartă roșie care au intrat în remisiune, PSD metastazând mai degrabă în zonele sărace, asistate. Partidul lui Ciolacu a cedat opt consilii județene (din 28 câte câștigase în 2016), iar PNL a câștigat șapte (ajungând la 19). Și în ceea ce privește capitalele de județ, PSD a dat înapoi față de alegerile trecute, pierzând conducerea a cinci reședințe (controlează acum primăriile a 14 față de 19 în 2016). PNL a câștigat trei reședințe în plus față de alegerile trecute (a ajuns la 15 și, o bomboană în plus: primăria unui sector bucureștean). Și la număr de voturi PNL stă mai bine ca acum patru ani și, oricum, mai bine decât principalul adversar: a obținut peste 2,3 milioane de voturi, iar PSD doar ceva mai mult de 1,8 milioane. După cum vedeți, prezența unui matematician olimpic la Primăria Bucureștiului mă inspiră la multe cifre. Încă puțină răbdare, că de la invariante vom ajunge la variabile și de la cifre, la necunoscute.
Numărătoarea finală (atât de diferită de previziunile statistice, totuși) arată că tortul electoral tinde să (…)