Gazeta politică şi literară intitulată „Albina Românească” a apărut la Iaşi, de două ori pe săptămână, în intervalul 1 iunie 1829 – 29 decembrie 1849, potrivit „Dicţionarului general al literaturii române” (Ed. Univers Enciclopedic, 2004).
Apariţia gazetei a fost anunţată printr-o invitaţie, litografiată, pentru abonamente şi printr-o „Înştiinţare”, tipărită la 17 aprilie 1829, în care Gheorghe Asachi, proprietarul, insista asupra importanţei ziarului în viaţa modernă a unui popor: ”Nu se află astăzi în lumea politică neam (…) carele, întru alte ale sale folositoare instituţii, să nu aibă în limba naţiei un jurnal periodic”.
La debut, ”Albina Românească” îşi propunea să publice ”politiceşti şi interesante novitale din toate ţările lumei, buletine de la teatrul războiului, culegeri istorice, literale, morale, filologice” etc. În perioada 1838-1839, în gazetă sunt publicate poezii şi foiletoane de interes cultural. Aici, Mihail Kogălniceanu publică patru foiletoane, intitulate ”Serate dansante”, iar Alexandru Donici, poezia ”Amor şi prieteşug”.
În 1842, Constantin Negruzzi publică în paginile gazetei ”Scrisoarea a XII-a” (”Păcală şi Tîndală sau morala moldovenească”, sub pseudonimul Carlu Nervil), iar în 1843, Vasile Alecsandri publică poezia ”Crai nou”.
Între colaboratorii gazetei s-au numărat Costache Caragiale, Dimitrie Gusti, Cezar Bolliac, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu ş.a.
Începând cu 9 ianuarie 1850, în locul Albinei Româneşti se editează „Gazeta de Moldavia”, până la 24 noiembrie 1858. Publicaţia „Patria”, scoasă la Iaşi din 27 noiembrie 1858 până la 5 octombrie 1859 este, la rândul său, o continuare a „Albinei Româneşti”, conform dicţionarului citat. AGERPRES/(Documentare – Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Irina Giurgiu)
sursa: AGERPRES