– Programul lunii septembrie include patru filme contemporane: două filme de ficţiune şi două documentare
– Filmul cu care debutează noua serie este La mano invisible, în regia lui David Macian, o privire lucidă asupra relaţiilor şi mediului de lucru în care ne petrecem mare parte din viaţă
Odată cu începutul toamnei, Institutul Cervates reia difuzarea filmelor online gratuite pe platforma Vimeo, propunându-ne patru filme contemporane, două filme de ficţiune şi două documentare, reunite sub formula „Contemporaneos”.
Proiecţiile, realizate în colaborare cu Agenţia Spaniolă de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare (AECID), vor putea fi văzute în versiune originală spaniolă, cu subtitrare în limba engleză, de către toţi prietenii Institutului Cervantes pe canalul Vimeo, timp de 48 de ore, începând de la ora 21.00 a fiecărei zile de vineri a lunii. Accesul este liber.
Cele patru filme contemporane programate să ruleze luna aceasta sunt: pe data de 4 septembrie – La mano invisible, în regia lui David Macian (2017), pe data de 11 septembrie – El mar nos mira de lejos, în regia lui Manuel Munoz Rivas (2017), pe 18 septembrie – Los demas dias, în regia lui Carlos Agullo (2017) şi, pe 25 septembrie – La Reconquista, în regia lui Jonas Trueba (2016). Patru producţii cinematografice semnate de tineri cineaşti spanioli, extrem de diferite între ele din punctul de vedere al tematicii şi limbajelor folosite, demonstrând încă o dată capacitatea cinematografiei de a ţine pasul cu sfera creativă, de a fi în actualitate şi de a reprezenta o punte de legătură cu contemporaneitatea.
Primul film din program, ce poate fi vizionat din seara aceasta, începând cu ora 21.00 până duminică, 6 septembrie, la aceeaşi oră, este La mano invisible, în regia lui David Macian (2017, durata: 80 min.). Fruct al colaborării dintre regizorul David Macian şi scriitorul Isaac Rosa, La mano invisible este o peliculă care reflectează asupra diverselor faţete ale capitalismului, fiind în acelaşi timp o privire lucidă asupra relaţiilor şi mediului de lucru în care ne petrecem mare parte din viaţă. Pe o platformă industrială, lucrători din diverse domenii se întâlnesc zilnic şi îşi desfăşoară activitatea cu aparentă normalitate. De cealaltă parte, zeci de spectatori privesc, din întuneric, miraculosul spectacol al muncii. Trailerul filmului: https://vimeo.com/189546183.
Cinematografia spaniolă continuă să aibă o mare şi versatilă capacitate de a reprezenta atât realitatea creaţiei autorilor ei, cât şi maniera în care societatea articulează acele imaginarii care o narează în cel mai bun mod. Într-un anume fel, cinematografia reprezintă un foarte bun exemplu pentru a înţelege cum societatea îşi polarizează discursurile şi revendică accesul la diverse tipuri de publicuri, pe zi ce trece mai nişate şi cu o mare varietate de aşteptări în ceea ce priveşte consumul de filme.
Pe de altă parte, creaţia cinematografică actuală nu îşi propune să fie o oglindă a realităţii, căci continuă să fie o faţetă narativă şi de oglindire care generează ficţiuni şi discurs propriu, inclusiv în genul documentar; are, însă, fără îndoială, capacitatea de a oferi o perspectivă asupra locului pe care cultura spaniolă – în cazul acesta, creaţia audio-vizuală spaniolă – îl revendică în contextul în care se manifestă, prezentându-se ca un mod de a înţelege lumea în cadrul acestui mediu de expresie artistică, universal într-o anumită măsură, pe care încă îl reprezintă cinematografia în secolul XXI.