Piesa de teatru ”Nu sunt Turnul Eiffel”, scrisă de Ecaterina Oproiu, a avut premiera în 1964, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, potrivit site-ului tvr.ro.
Regia era semnată de Liviu Ciulei, iar în rolul principal a jucat actorul Virgil Ogăşanu, care a primit premiul pentru interpretare şi a participat la Decada Dramaturgiei Originale, scrie site-ul https://www.mixcloud.com/.
În 1969, piesa a fost adaptată pentru televiziune de regizorii Cornel Todea şi Boris Ciobanu, rolurile principale fiind interpretate de Monica Ghiuţă şi Florian Pittiş. În alte roluri au jucat Ioana Ciomîrtan, Luchian Botez, Cristina Stamate, Mihaela Murgu.
În aceeaşi perioadă, a fost realizată şi o variantă pentru teatru radiofonic, în regia lui Valeriu Moisescu, distribuţia incluzându-i pe Rodica Tapalagă, Octavian Cotescu, Mihai Pălădescu, Margareta Pâslaru, Vasilica Tastaman, Cornel Coman, Diana Mavrodin, Dumitru Dumitru, Gelu Ivaşcu, Maria Ciortea, Papil Panduru, Vasile Florescu.
În stagiunea 1978-1979, piesa „Nu sunt Turnul Eiffel” a fost pusă pe note de compozitorii Ion Cristinoiu şi Mihai Dumbravă, la Teatrul Mic, textele fiind scrise de Ecaterina Oproiu şi Mihai Dumbravă, conform „Caietelor Teatrului Mic, Nr. 4/1978-1979”. Regia era semnată de Cătălina Buzoianu iar din distribuţie făceau parte actorii Ştefan Iordache, Carmen Galin, Leopoldina Bălănuţă, Mitică Popescu, Monica Ghiuţă, Dan Condurache, Sorin Medeleni, Papil Panduru, Mihai Dinvale, Ioana Pavelescu, Petre Moraru.
Piesa a fost reprezentată de opt teatre româneşti, trei grupuri dramatice studenţeşti, fiind tradusă în 12 limbi şi s-a jucat în 14 ţări, între care Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, fosta Cehoslovacie, Finlanda, Franţa, Germania, Iugoslavia, Polonia, SUA, fosta URSS. A primit premiul Ministerului Culturii în 1965, Marele premiu la Festivalul internaţional de la Zagreb, în 1966, conform site-ului teatral.ro.
Şi Teatrul Godot a pus în scenă piesa Ecaterinei Oproiu, în regia Mariei Rotar, cu actorii Irina Drăgănescu, Vlad Udrescu, Andreea Bârsan, Sorina Ştefănescu, Mihai Prejban.
„Doi tineri, El – arhitect în devenire, Ea – doctoriţă la ţară, pierd într-o dimineaţă ultimul autobuz spre oraş, fiind astfel nevoiţi să o pornească pe jos, înspre o necunoscută şosea ce are să-i ducă înapoi la civilizaţie. Din acest moment, într-o formulă ompoziţională care suprapune planul real cu cel imaginar, prezentul, viitorul şi chiar trecutul, personajele – conduse de o logică aproape absurdă – trăiesc secvenţe dintr-o viitoare posibilă existenţă în doi (în odăi strâmte, cu intruşi de necontrolat precum tatăl lui sau prietenele ei emancipate, Tanţi şi Manţi)”, scrie site-ul www.teatral.ro în prezentarea piesei.
Ea şi el sunt doi tineri care pierd autobuzul – ultima cursă din acea zi – şi pornesc pe jos, peste câmp. El o duce în ritm de marş, cei doi rostind în timp ce păşesc: „Stâng – stâng – stâng – drept – stâng”. Cei doi tineri au replici uneori simple, alteori pline de subînţeles.
„Noaptea în tren are întotdeauna ceva tulburător. Într-un compartiment de tren există întotdeauna doi oameni care nu pot dormi şi care sunt puşi faţă în faţă, aşa cum suntem noi acum”, spune el.
„Mi-e frig”, zice ea. „Mi-e foame”, răspunde el. Ea scoate un măr şi i-l dă. „A, nu, povestea cu mărul nu se mai prinde”, spune el. Cei doi împart mărul. Apoi îşi imaginează cum va fi mai târziu, când se vor căsători.
„Noi doi vom împărţi stelele”, zice ea, visătoare. „Lasă stelele, noi vom împărţi salteaua, laptele, pâinea”, răspunde el realist.
În anii ’80, piesa a fost jucată şi la Teatrul Dramatic din Constanţa, cu Vasile Cojocaru şi Nina Udrescu în rolurile principale, conform site-ului https://www.mangalianews.ro/.
Ecaterina Oproiu, dramaturg, publicist şi reputat critic de film, a mai scris piesele „Cerul înstelat deasupra noastră”, „Interviu”, „3 x 8 plus infinitul”. În perioada 1965-1989 a fost redactor-şef al revistei „Cinema”. AGERPRES/(Documentare – Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)
Sursa imagine din deschidere: Captură foto / YouTube
sursa: AGERPRES