5 Octombrie – Ziua Mondială a Educaţiei
Sărbătorim anul acesta Ziua Mondială a Educaţiei în condiţii cu totul speciale. Criza generată de virusul SARS-CoV-2 a bulversat sistemul educaţional din România şi l-a obligat să găsească „peste noapte” soluţii de continuare a procesului de învăţare în condiţii foarte restrictive: izolare la domiciliu, lipsă de echipamente electronice adecvate, abilităţi limitate de utilizare a acestora în scopuri didactice etc. Peste toate acestea s-au suprapus incertitudinea, riscul de infectare, grija pentru familii, spaima „războiului cu un inamic nevăzut”, starea de urgenţă şi apoi cea de alertă – prelungite mult peste estimările fiecăruia dintre noi, absenţa comunicării directe şi mai ales sentimentul că am pierdut normalitatea cu care ne obişnuisem în viaţa de zi cu zi…
Pandemia de Covid-19 a multiplicat problemele cu care se confruntă sistemul de învăţământ românesc. Virusul a pus la încercare într-un mod radical abilităţile cadrelor didactice de a utiliza tehnologiile informatice, şi nu numai ale lor. Mulţi părinţi s-au văzut brusc în situaţia de a-şi izola copiii la domiciliu şi de a-i asista la desfăşurarea orelor în regim online, practic de a împărţi cu cadrele didactice responsabilitatea continuării procesului educaţional în condiţii de criză.
Trecerea „peste noapte” la învăţământul online nu a mai lăsat timp pentru pregătirea personalului didactic, pentru adaptarea instrumentelor didactice şi pentru dotarea şcolilor şi a elevilor cu tehnologiile necesare. Fiecare educatoare, învăţător, profesor şi părinte a fost obligat să improvizeze cât mai eficient pentru ca procesul de învăţământ să nu se oprească şi totul a devenit dependent de mediul online.
Ne place sau nu, trebuie să recunoaştem că ne aflăm în faţa unui moment de răscruce în evoluţia învăţământului, de la grădiniţă la universitar.
Cu siguranţă, la un moment dat va fi disponibil un vaccin care să contracareze virusul, iar procesul de învăţământ va reveni la starea de normalitate. Dar suntem conştienţi că normalitatea nu va mai fi niciodată cea cu care eram obişnuiţi în anii trecuţi! Şcoala va îmbina învăţarea clasică şi cea online, cu toate consecinţele didactice, informaţionale, tehnologice şi manageriale pe care le impune acest proces.
De aceea, anul acesta, mai mult decât în alţi ani, Ziua Mondială a Educaţiei este purtătoarea unui mesaj de responsabilizare. Transformările pe care le iniţiem astăzi în sistemul de educaţie vor genera efecte pentru mult timp şi pentru multe generaţii de acum încolo. Avem şansa – dar şi imensa răspundere – de a remodela viitorul şcolii româneşti şi al profesiei de cadru didactic.
Tema aleasă de UNESCO pentru a celebra această zi – „Dascălii: lideri în perioade de criză, care reinventează viitorul” – subliniază foarte bine esenţa perioadei pe care o traversează sistemul educaţional.
Criza ne-a adus pe toţi cei de la catedră în linia întâi a procesului de „reformatare” a învăţământului românesc. Pe termen scurt şi mediu suntem responsabili de continuarea acestuia astfel încât să nu lăsăm în urmă pe nimeni. Toţi elevii au dreptul la educaţie, indiferent de mediul în care trăiesc sau de posibilităţile materiale ale familiei. Accesul la tehnologie nu trebuie să devină un criteriu de „selecţie naturală” în rândul copiilor.
Pe termen mediu şi lung, suntem responsabili pentru direcţia în care va evolua şcoala românească. Putem să vedem această criză nu ca pe o ruptură a normalităţii, ci ca pe o oportunitate de a trece cu adevărat la o şcoală mult mai conectată la realitatea socială, la nevoile elevilor, la ceea ce le cere societatea după terminarea studiilor. Această responsabilitate, însă, nu este numai a noastră, a cadrelor didactice; ea se împarte cu toţi cei care, direct sau indirect, sunt partenerii noştri în procesul de educaţie – părinţi, instituţii administrative, asociaţii etc.
În acelaşi timp, trebuie să acceptăm că „reinventarea viitorului” sistemului de învăţământ presupune şi un proces de reinventare a noastră, a cadrelor didactice. Poate că aici este cea mai mare provocare: să avem înţelepciunea de a accepta că nu ne vom mai întoarce la şcoala de tip „tablă-cretă” şi să ieşim din obişnuinţa normalităţii anterioare.
Criza pe care o traversăm a demonstrat că avem puterea de a ne adapta la schimbare, tocmai pentru că ne respectăm profesia şi ne iubim elevii. Vă respectăm toate eforturile din această perioadă şi dedicarea de care daţi dovadă pentru a asigura continuitatea pregătirii şcolare.
Putere de muncă şi multă sănătate!
La mulţi ani, dragi colegi!
Marius Ovidiu Nistor
Preşedinte