„Ţânţarul” a fost prima revistă satirico-umoristică românească. A apărut la Bucureşti, începând cu 28 februarie 1859, fiind editată de C.A. Rosetti şi N.T. Orăşanu, potrivit „Dicţionarului general al literaturii române” (Ed. Univers Enciclopedic, 2009).
A apărut săptămânal, până la data de 15 august 1859. În total au fost scoase 25 de numere. C. A. Rosetti a semnat cu pseudonimul C. Trandafirescu, iar N. T. Orăşanu a semnat cu pseudonimul N. T. Cetăţenescu. L-au avut colaborator pe Enrich Winterhalter, cu pseudonimul Iernescu. A fost tipărită la Tipografia C. A. Rosetti.
„În ‘Ţânţarul’ abundă comentariile politice cu referire la situaţia din Europa, la puterile vecine cu Principatele şi la amestecul lor în politica noastră internă. Se publică şi satire la adresa boierilor care încercau să îşi salveze privilegiile sau a demagogilor care profitau de schimbările impuse de Unire, precum şi anecdote, în aparenţă nevinovate, dar ascunzând sensuri politice”, scrie Remus Zăstroiu în „Dicţionarul general al literaturii române”.
”Ţânţarul” a fost numele pe care l-au avut mai multe reviste umoristice cu apariţii săptămânale. La 25 februarie 1906, la Bucureşti a apărut o revistă umoristică efemeră, cu titlul ”Ţânţarul”.
De la 18 octombrie 1909 până în luna decembrie 1910, la Bucureşti a apărut o revistă umoristică intitulată, de asemenea, „Ţânţarul”, ilustrată, cu apariţii săptămânale. S-a aflat sub conducerea succesivă a lui C. I. Justin, Temistocle Grigoriu-Themis şi Dim. Nichifor, iar secretar de redacţie era Ion Pribeagu din Buzău. Articolele erau scrise sub pseudonimele Saky, Disperatu, L. Lysak-Buzău, I. Delabuzău. Desenele erau executate de Ary Murnu şi Tojo. Revista a fost continuată de publicaţia ”Urzica”, condusă de Temistocle Grigoriu-Themis.
Tot cu titlul ”Ţânţarul” au mai apărut gazete la Fălticeni, Galaţi şi Râmnicu-Vâlcea. În 1879, la Fălticeni a apărut o gazetă umoristică scoasă de elevul Artur Gorovei împreună cu alţi colegi de gimnaziu. La Galaţi a apărut, la 23 decembrie 1884, o gazetă umoristică sub redacţia lui Nicu N. Vlaicu. La Râmnicu-Vâlcea a apărut o gazetă umoristică, la 3 noiembrie 1892 şi la 3 februarie 1893, condusă de G. Androviceanu. ”Ţânţarul Buzăului”, o gazetă veselă, a apărut la Buzău, de la 24 septembrie la 1 octombrie 1895, sub conducerea unor directori ascunşi sub pseudonimele Sfredeluş şi Retevel. AGERPRES/(Documentare – Horia Plugaru; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Adrian Dădârlat)
sursa: AGERPRES