„Cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre” („The Best Years of Our Lives”) este o dramă regizată de germano-elveţianul William Wyler (1902-1981), potrivit imdb.com.
Scenariul este semnat de americanul Robert E. Sherwood (1896-1955) şi constituie o adaptare pentru marele ecran a romanului „Glory for Me” a jurnalistului MacKinlay Kantor.
Pelicula a fost lansată în 1946 şi prezintă problemele întâmpinate la întoarcerea în civilie de către veteranii de război. Astfel, scenariul urmăreşte destinele a trei foşti militari care se întorc acasă, într-un mic oraş din Satele Unite ale Americii, după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Fred Derry a fost pilot de bombardier, Homer Parrish se înrolase în Marină iar cel de-al treilea, Al Stephenson, a fost sergent de infanterie.
Cei trei descoperă că multe aspecte ale vieţii sociale, economice şi de familie s-au schimbat şi încearcă să se adapteze la noile condiţii. Nu beneficiază de niciun fel de tratament preferenţial, astfel încât se văd nevoiţi să se întoarcă la vechile meserii, oricât de umile ar fi fost.
Fred descoperă că Marie, nevasta lui, se căsătorise cu el fiind atrasă mai mult de uniforma militară decât de personalitatea sa. Aceasta nu va accepta ca Fred să se întoarcă la vechiul job din domeniul băuturilor răcoritoare.
Homer se întoarce cu o gravă infirmitate după ce fusese rănit în timpul bătăliei. Deşi logodnica sa, Wilma, este în continuare hotărâtă să îl ia de soţ, Homer este constant chinuit de gândul că Wilma este motivată mai mult de mila faţă de el.
Al este cel mai norocos dintre ei, reuşind să îşi reia postul în cadrul unei bănci importante. Totuşi, este ameninţat cu demisia atunci când alege să îi ofere un credit în condiţii avantajoase unui alt veteran de război.
Treptat, personajele reuşesc să se reintegreze în societate şi să îşi rezolve, într-un fel sau altul, dificultăţile casnice, esenţial fiind sprijinul pe care cei trei veterani şi-l oferă reciproc.
„Cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre” a câştigat nu mai puţin de şapte premii Oscar din opt nominalizări. Astfel, la ediţia din 1946 a Premiilor Academiei Americane de Film, pelicula produsă de Samuel Goldwyn a triumfat la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor (Fredric March), Cel mai bun actor în rol secundar (Harold Russell), Cel mai bun scenariu, Cea mai bună editare de film (Daniel Mandell), Cea mai bună coloană sonoră (compusă de Hugo Friedhofer), potrivit oscars.org.
Este printre primele 25 de pelicule alese de Biblioteca Congresului American pentru includere în Registrul Naţional de Film al SUA, considerându-se că este „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”. AGERPRES (Documentare – Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu)
Sursa foto: www.imdb.com
sursa: AGERPRES