Ziua de 24 iunie este cunoscuta, in calendarul popular, drept ziua de Sanziene sau Dragaica. Tot astazi este celebrata si nasterea lui Ioan Botezatorul.
De regula, Biserica Ortodoxa serbeaza doar ziua mortii sfintilor, dar Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula. Acestia au privilegiul de a li se sarbatori atat nasterea, cat si alte evenimente din viata lor.
Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Sarbatoarea se mai numeste in unele locuri si „Cap de vara”.
Numele „Sanziene” se refera la trei elemente strans legate intre ele. Primul element defineste zanele, de obicei bune, ce isi fac aparitia in noaptea de 23 spre 24 iunie; al doilea element reprezinta florile galbene ce infloresc in preajma zilei de 24 iunie, flori ce au atribute magice si care sunt substitute vegetale ale zanelor cu acelasi nume; cel de-al treilea element vizeaza chiar sarbatoarea de pe 24 iunie.
Imaginatia populara a inchipuit Sanzienele ca pe niste fete foarte frumoase, care traiesc indeobste prin paduri sau pe campii, cel mai adesea, jucand.
Potrivit etnologului Marcel Lutic „ele sunt socotite zane ale campului, dand puteri deosebite florilor si buruienilor, astfel incat acestea, in preajma sarbatorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu intamplator, dupa sarbatoarea Sanzienelor, toate plantele dau indarat, adica nu mai cresc deloc”.
In ziua de Sanziene nimeni nu are voie sa lucreze.
Cele mai importante obiceiuri legate de aceasta zi sunt insa dedicate dragostei.
In preajma Sanzienelor abunda practicile privind cautarea alesului, sortitului. Astfel, fetele aveau obiceiul sa arunce o cununa de sanziene pe acoperisul casei. Daca aceasta ramanea pe acoperis, fata urma sa se marite chiar in acel an, iar daca ajungea pe jos, fata o mai arunca pana ramanea prinsa, pentru a sti cati ani mai are de asteptat.
Uneori, cununa era aruncata pe coltul casei. Fata venea sa o ia a doua zi dis-de-dimineata. Ea ducea cununa in ocolul vitelor si, cu ochii inchisi, o dadea de mancare unei vite. Dupa cum arata aceasta vita avea sa arate si viitorul sot.
Tot in noaptea dinaintea sarbatorii, fetele obisnuiau sa puna sub perna flori de sanziene, in speranta ca astfel isi vor visa ursitul. Femeile casatorite aveau alte griji, astfel ca isi infasurau cu sanziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile campului. Atat fetele, cat si femeile, fara deosebire, isi puneau in par sau in san floarea, pentru a atrage atentia asupra frumusetii lor.
Din spicele de grau, sanziene si alte plante, fetele isi faceau cununi cu care se impodobeau si jucau dansul Dragaicei. Acest dans era pentru belsug, precum si pentru protectia gospodariilor si ogoarelor. In traditia populara, se credea ca, odata cu dragaicele, juca si soarele la amiaza, astfel ca el statea mai mult pe cer decat de obicei.
Sarbatoarea Sanzienelor este si un prilej de a sarbatori soarele si muncile agricole specifice verii. In multe zone din tara, se aprind noaptea focuri pe dealuri. In unele sate, oamenii umbla cu facliile aprinse, inconjurand casa, ogoarele, grajdurile.
Se spune ca, in noaptea de Sanziene (23 spre 24 iunie), se deschid portile cerului si lumea de dincolo vine in contact cu lumea pamanteana. Cu acest prilej, in foarte multe zone din tara se fac pomeni pentru morti, de mosii de Sanziene.
Se spune ca Sanzienele de razbuna amarnic daca traditia nu este respectata.
sursa: Orange