ATUNCI ŞI ACUM: Palatul Academiei de Studii Economice
Palatul Academiei de Studii Economice, situat în Piaţa Romană nr.6, având şi o intrare în strada Căderea Bastiliei nr. 2-10, este una dintre clădirile emblematice pentru Bucureşti. Construcţia este alcătuită din trei corpuri, fiecare dintre ele fiind ridicat în altă etapă.
Primul corp a fost numit, de cei care l-au conceput, Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, fiind plasat în Piaţa Romană colţ cu strada Cometa (actuala stradă Căderea Bastiliei). Acest corp se întindea până la actuala intrare a studenţilor şi îngloba actualul Rectorat, Aula, amfiteatrele şi holul, împreună cu sălile aferente, care leagă Rectoratul de clădirea cu amfiteatre. Corpul a fost dat în folosinţă în anul 1926, potrivit site-ului www.ase.ro.
Înainte de construcţia Palatului, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale funcţiona într-o clădire din Calea Griviţei. Academia a fost înfiinţată la 6 aprilie 1913 – moment de referinţă în istoria învăţământului economic românesc – în baza legii promulgate prin Decretul Regal nr. 2978, precizează site-ul amintit.
Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale a fost construit între anii 1924-1926, în mandatul rectorului Ion N. Angelescu. A fost proiectat de arhitecţii profesor Grigore Cerchez, Edmond Van Saanen-Algi şi arhitectul de control Arghir Culina. Rectorul Stanislas Cihoski încheiase, în anul 1922, un contract cu arh. prof. dr. Grigore Cerchez pentru „alcătuirea planurilor de construcţie a localului”, proiect abandonat din lipsă de fonduri.
Terenul pe care s-a construit Palatul avea suprafaţa de 3.393 metri pătraţi, din care clădirea ocupa 2.603 metri pătraţi. Palatul, în ansamblul său, avea (şi are) variaţii în înălţime: clădirea care se întindea în Piaţa Romană şi strada Cometa are 21,25 m şi avea formatul S+P+2+Mansardă (azi, S+P+3); clădirea care se întindea din Piaţa Romană până la amfiteatre avea P+3+Mansardă (azi, P+4); clădirea amfiteatrelor se termină printr-un turn de 44 m şi are S+P+6 şi două mezanine (în noile documentaţii, structura indicată este S+P+8), se arată în cartea „Istoria Palatului Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi oamenii ei” scrisă de Ion Gh. Roşca (rector al ASE în perioada 2004-2012) şi apărută la Editura ASE Bucureşti în 2013.
Foto 1: Institutul de Ştiinţe Economice din Piaţa Romană, actuala Academie de Studii Economice (ASE), 1956 / (c) RAZVAN BOTEA/ ARHIVA AGERPRES
Foto 2: Imagine cu clădirea Academiei de Studii Economice (ASE) din Piaţa Romană din Capitală, 2020 / (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Primele săpături pentru construcţia Palatului au început la 4 mai 1924. La 16 iunie 1926 s-a încheiat un contract cu tinichigiul Iogu pentru confecţionarea din tablă a ornamentului din vârful cupolei clădirii. Palatul a fost inaugurat la 15 noiembrie 1926, ocazie cu care s-a montat o placă de marmură aflată în Holul de Onoare, pe care sunt trecute numele arhitecţilor Grigore Cerchez, Edmond Van Saanen-Algi şi Arghir Culina.
Rectorul de atunci al Academiei făcea o descriere a Palatului în „Darea de seamă” din 1928, menţionând „mozaicul veneţian al vestibulului şi hall-ului cu desenurile şi nuanţele lui severe, marmura scărilor de onoare, balustradelor şi baluştrilor sub reflexul razelor de lumină, ce trece prin luminătorul foarte frumos executat, capătă în ansamblul său un colorit caracteristic şi armonios”, precizează cartea amintită.
Între rectorii care au avut contribuţii decisive la construcţia Palatului se numără Stanislas Cihoski – cel care a intuit necesitatea construcţiei şi care a achiziţionat primele terenuri pentru ea, Ion N. Angelescu, care a achiziţionat alte terenuri, pe perioada mandatului acestuia construindu-se Corpul 1 al Palatului şi Căminul nr. 1, din strada Stanislas Cihoski nr. 5, Ion Răducanu, care a achiziţionat alte terenuri, inclusiv pentru Corpul 3; pe perioada mandatului său s-a construit Corpul 2 şi s-a proiectat Corpul 3, menţionează site-ul www.ase.ro.
Al doilea corp al Palatului, numit la proiectarea sa „Clădirea bibliotecii”, era amplasat pe strada Cometa (actuala stradă Căderea Bastiliei), în continuarea aripii Corpului 1, a fost inaugurat în 1935 şi corespunde celui în care se găseşte actuala intrare a studenţilor. Al treilea corp, numit la proiectarea sa „Clădirea Muzeului Comercial şi Biroului Comercial”, amplasat pe strada Ion Gh. Duca (fostă Cometa, actuala Căderea Bastiliei), în continuarea Corpului 2, a fost dat în folosinţă în anul 1947.
Foto 1: Clădirea Institutului de Ştiinţe Economice şi Planificare, actuala clădire a ASE din Bucureşti (placă fotografică), 1950 / (c) ARHIVA AGERPRES FOTO
Foto 2: Imagine cu clădirea Academiei de Studii Economice (ASE) din Piaţa Romană din Capitală, 2020 / (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Pe parcursul dezvoltării ansamblului, proiectarea unui corp a fost însoţită de modificări ale celui anterior. Construcţia celui de-al treilea corp (cel cu coloane monumentale de pe strada Căderea Bastiliei) a integrat Corpul 2, destinat iniţial bibliotecii, modificat fundamental la reconstrucţia de după cutremurul din 10 noiembrie 1940. Deşi cele trei corpuri au fost construite în perioade diferite, ansamblul lor are un aspect integrat, actualul Palat al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (format din cele trei corpuri descrise anterior) arătând ca o singură clădire.
Palatul a fost consolidat şi modernizat, de-a lungul anilor, de mai multe ori. În anul 2004, Ministerul Culturii şi Cultelor a introdus Palatul din Piaţa Romană în lista monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 16 bis, din 16.07.2004. În textul respectiv se menţionează: „Monument istoric 1924-1926; Academia de Studii Economice; Arhitecţi Grigore Cerkez, Edmond van Saanen-Algi şi Arghir Culina. Edificiu în stil neoclasic, cu un volum de colţ de secţiune circulară terminat cu o cupolă, care marchează intersecţia dintre cele două corpuri. Faţadele sunt tratate monumental, efectul fiind sporit de utilizarea coloanelor colosale”. AGERPRES/(Documentare – Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Elena Bălan, Vlad Ruşeanu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Simona Aruştei)
sursa: AGERPRES