„Insula morţilor” („Die Toteninsel”) este titlul mai multor picturi realizate de simbolistul elveţian Arnold Bocklin (1827-1901).
Primul tablou cu acest titlu a fost terminat în mai 1880. Are dimensiunile 111 x 155 cm şi este expus, în prezent, la Kunstmuseum din Basel. La scurt timp, Bocklin a finalizat un alt tablou cu acest titlu, de mărimea 74 x 122 cm, ce poate fi admirat la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. Cel de-al treilea, cu dimensiunile 80 x 150 cm datează din 1883 şi se află la Alte Nationalgalerie din Berlin. Al patrulea a fost distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În sfârşit, cel mai recent a fost realizat în 1886, are 80 x 150 cm şi face parte din colecţia Muzeului de Arte Frumoase din Leipzig.
„Insula morţilor” a avut un succes ieşit din comun în Germania, unde reproducerile, chiar şi cele mai puţin reuşite, au fost la mare căutare spre începutul secolului XX, potrivit metmuseum.org.
Toate versiunile prezintă în centrul imaginii o mică insulă stâncoasă, pustie, înconjurată cu apă de culoare închisă. O barcă, dirijată de un vâslaş, se apropie de un debarcader. Aflat cu spatele la privitor şi faţa spre insulă, un al doilea personaj, îmbrăcat complet în alb, este imaginat stând în picioare. În faţa lui se află ceea ce pare a fi un sicriu. Vegetaţia de pe insulă este dominată de chiparoşi.
Este posibil ca scena pictată de Bocklin să fie o trimitere la mitologia greacă. Vâslaşul ar fi Charon, iar întinderea de apă ar putea fi fluviul Acheron.
Se pare că primele trei versiuni au fost pictate în Cimitirul Englezesc din Florenţa. Acesta este şi locul în care îşi doarme somnul de veci fiica pictorului, Maria. Misterioasa insulă imaginată de Bocklin seamănă întrucâtva cu insuliţa Pontikonisi, din apropierea insulei Corfu. O altă posibilă sursă de inspiraţie pentru pictorul elveţian este posibil să fi fost Strombolicchio, o stâncă vulcanică ce răsare din mare în apropierea vulcanului Stromboli, aflat în nordul Siciliei.
În contrast cu „Insula morţilor”, Bocklin a pictat, în 1888, tabloul intitulat „Insula vieţii” („Die Lebensinsel”). După cum era de aşteptat, de data aceasta imaginea este realizată în culori aprinse, vesele, iar scena prezentată cuprinde personaje euforice şi voluptoase.
Tablourile „Insula morţilor” au inspirat numeroase opere artistice, de la alte picturi şi până la poeme simfonice. H. R. Giger, compatriotul lui Bocklin, a reimaginat, în 1977, „Insula morţilor” în stilul său propriu. La rândul său, suprarealistul italian Fabrizio Clerici a realizat două tablouri, „La presenze” şi „Latitudine Bocklin” inspirate din lucrările elveţianului.
„Insula morţilor” a fost unul din tablourile preferate ale dramaturgului suedez August Strindberg, care a inclus imaginea la finalul piesei „Spoksonaten”.
Rusul Serghei Rahmaninov a compus poemul simfonic „Insula morţilor, Op. 29”, în 1909. AGERPRES/(Documentare – Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Simona Aruştei)
Sursa foto: sammlungonline.kunstmuseumbasel.ch
sursa: AGERPRES