ProSport împlinește azi 23 de ani, iar în spate sunt câteva „cutii” pline cu amintiri. Nici nu avea cum să fie altfel, din moment ce publicația și-a pus amprenta asupra multor destine, inclusiv în ceea ce mă privește. Ca orice tânăr iubitor de presă sportivă, am visat să ajung în echipa lui Ovidiu Ioanițoaia. Îmi aduc aminte cu plăcere că în anii de liceu nu-mi lipseau niciodată ziarele de sport din ghiozdan. Să fiu la curent cu toate informațiile chiar de la primele ore devenise deja un mod de a-mi începe ziua, chiar dacă asta însemna să fac lectura uneori și în timpul cursurilor. Scuze profesorilor mei, dar sportul a fost și este pasiunea vieții mele. Nici nu puteam să-mi planific să cumpăr ziarele mai târziu pentru că, pur și simplu, riscam să rămân cu buza umflată. Ori atunci eram încă departe de epoca internetului, să fi spus că aș fi găsit informațiile și mai târziu. Eram atât de obsedat de ideea de a citi zilnic ziarele, încât ai mei colegi începuseră să și glumească pe seama mea. În 1997, când ProSport a apărut pe piață, a fost cu siguranță ceva nou în peisaj, din punctul meu de vedere ceva nemaivăzut. Echipa lui Ovidiu Ioanițoaia a venit cu multe inovații. Recunosc că una dintre ideile care m-au fascinat a fost celebra „Divizie Fantastică”. Țin mine că ajunsesem să stau zeci de minute într-o cabină telefonică publică, pentru a reuși să prind un fir și a opera acele modificări într-o echipă de start înaintea fiecărei etape. Primii pași în redacția ProSport Ulterior, am ajuns la ProSport, dar nu în echipa lui Ovidiu Ioanițoaia. În 2003 a existat acel „schimb” de redacții care a marcat istoria celor mai importante publicații de sport. I-am apreciat mereu pe jurnaliștii care au lucrat sub comanda tanedemului Ovidiu Ioanițoata Cătălin Tolontan, dar pentru mine ProSport a rămas ceva de suflet, am crescut cu el ca reper la Brașov. Iar în 30 (…)
