A apărut volumul autobiografic Sebastian Papaiani, de la început până la sfârșit un volum despre viața marelui actor român decedat acum aproape 4 ani. Cartea, scrisă de Annie Muscă, face o incursune în viața lui Papaiani, un om îndrăgostit de sport, dar mai ales de fotbal. Marele actor Jean Constantin, 10 ani de la dispariție. Povestea unui film memorabil | Rică Răducanu: „El m-a făcut blatist, eu l-am trimis la muncă” Prosport vă prezintă pasaje din acest volum, în care actorul povestește, alături de autor, despre cum s-a îndrăgostit de sportul-rege și cum a jucat în naționala de juniori. Capitolul dedicat fotbalului se numește „COSTICĂ, BICĂ, TACHE si NAE PAPAIANI VEDETE ÎN ISTORIA FOTBALULUI”. Sebastian Papaiani și-a pierdut frații gemeni la cutremurul din 1940 Iată câteva fragmente, cu mențíunea că bolduit reprezintă vorbele autorului și cu italic cele ale autoarei Annie Muscă : 3 unchi fotbaliști, 1 unchi arbitru și tata spectator… …și eu, pe post de inter-stânga; eu fiind dreptaci… În mahalaua Mihai Viteazul, unde se născuse actorul, toți băieții erau înnebuniți după fotbal. Îmi plăcea enorm să joc, iar jocul mă ajuta să mă descopăr fizic. Ce driblam!!! La școală jucam și baschet, și volei. Acasă nu prea mi se permitea. Toată lumea mă proteja să nu fac efort mare, să nu răcesc. Ai mei deveniseră poate prea protectori după pierderea fraților mei gemeni, Luminița și Radu, la cutremurul din ’40. Aveau doar câteva luni… A căzut tavanul peste masa sub care era așezată copăița. Au murit asfixiați… Și totuși, fotbalul l-am învățat acasă, cu unchiul Bică. Era el așa mai molicel, dar cotonogea; era rău ca grecii. Frații tatei erau pătimași. Să-l fi văzut pe unchiul Costică, dacă frate-su Bică era lovit, striga de se auzea în tot cartierul. Și fetele veneau la meciuri și erau și ele pătimașe. Înjurau frumos: Fir-ai al Dracului! Puneau frecvent (…)
