Pentru a vâna mai eficient, caşaloţii folosesc ”o tehnică de ştafetă similară celei din competiţiile sportive”, ceea ce dovedeşte ”un comportament inteligent şi coeziune”, a dezvăluit studiul ”Sphyrna odyssey”, realizat în Marea Mediterană, citat de AFP.
”Am reuşit, în premieră, prin intermediul strategiei noastre de ascultare pasivă (…), să observăm comportamentele naturale ale mai multor indivizi în cadrul scufundărilor coordonate”, se arată în raportul acestei misiuni, condusă de specialistul în bioacustică Hervé Glotin de la Universitatea din Toulon (sud-estul Franţei), cu ajutorul dronelor marine Sphyrna ale companiei Sea Proven.
Două ”laboratoare autonome” pilotate de la distanţă au efectuat în adâncurile mării înregistrări sonore şi au colectat probe ADN din mediu.
Datorită acestei tehnici, cercetătorii au descoperit un fenomen ciudat: vânătoarea ”în colaborare” practicată de caşalot, în grupuri matriarhale formate, în medie, din şase indivizi.
”Caşaloţii sunt de cele mai multe ori în opoziţie în fazele lor de scufundare sau de ascensiune. Un caşalot se poate scufunda singur, în timp ce altul va profita de ocazie şi se va ridica la suprafaţă pentru a respira”, ceea ce demonstrează ”un comportament inteligent şi coeziune”, a demonstrat ”Sphyrna Odyssey”.
”Indivizii au o adevărată coregrafie şi folosesc o tehnică de ştafetă similară celei din competiţiile sportive pentru a optimiza utilizarea şi gestionarea resurselor din cadrul grupului”, au notat cercetătorii. Această gestionare este esenţială pentru specie – pentru a supravieţui, un caşalot trebuie să ingereze o jumătate de tonă de pradă pe zi.
Acest animal marin, unul dintre cei mai mari prădători din lume, se hrăneşte în principal cu calmari.
”Caşalotul este un atlet”, a explicat pentru AFP profesorul Glotin. ”El plonjează pentru a se hrăni în apele glaciare (până la 1.200 de metri adâncime), în apnee timp de o oră, deci vânătoarea lui trebuie să fie eficientă”, a adăugat el.
Specia, clasificată ”în pericol” de dispariţie de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN), se confruntă cu numeroase ameninţări – precum coliziunile sau poluarea marină – care îi scad speranţa de viaţă şi rata de reproducere.
Traficul maritim intens din Marea Mediterană perturbă, de asemenea, hrănirea mamiferelor marine, care se bazează pe simţul acustic pentru a se deplasa, a vâna şi a socializa.
Profesorul Glotin avansează ipoteză conform căreia o astfel de tehnică de vânătoare desfăşurată în colaborare ar putea fi un ”răspuns la presiunea zgomotului” din jur. „Cu siguranţă au avut întotdeauna această atitudine, însă în prezent ea este vitală, cel puţin pentru vânat, în apropierea coastelor noastre”, a declarat el. AGERPRES/(AS – autor: Dana Purgaru, editor: Codruţ Bălu, editor online: Simona Aruştei)
sursa: AGERPRES