Maricica Puică (numele dinaintea căsătoriei – Luca) s-a născut la 29 iulie 1950, la Iaşi. A început să practice atletismul la vârsta de 15 ani, după ce a fost descoperită la un cros pentru elevi, în 1965, de profesorul Ion Puică, cel care ulterior i-a devenit antrenor şi soţ.
Deţine zece recorduri naţionale: două la 1.500 m, şase la 3.000 m, două la 5.000 m şi patru la 3.000 m sală. În 1968, a fost selecţionată în echipa naţională, cu care aduce prima medalie la Crosul Balcanic organizat în Turcia, pentru ca în 1978 să obţină prima medalie de aur la Campionatele Mondiale de cros cu echipa şi medalie de bronz la individual (Glasgow), potrivit lucrării „Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România”, vol. 1 (Editura Aramis, 2002). În 1979 a absolvit Şcoala de antrenori.
În 1982, a cucerit medalia de aur la Campionatele Mondiale de Cross Country de la Roma, performanţă pe care a reeditat-o în 1984, la competiţia similară de la New York, scrie site-ul cosr.ro.
Probele care i-au dat satisfacţie au fost cele de semifond -1.500 şi 3.000 m, în care a avut mai multe recorduri. La JO din 1984 de la Los Angeles, a cucerit două medalii (aur la 3.000 m şi bronz la 1.500 m), la Campionatele Mondiale de sală din 1987 (Indianapolis) – medalie de bronz la 3.000 m, la Campionatele Europene din 1982 (Atena), la cel din 1982 de sală (Milano) şi la cel din 1986 (Stuttgart) – medalii de argint la 3.000 m; la Jocurile Mondiale Universitare de la Sofia – medalie de argint la 1.500 m.
Rezultatul de la JO din 1984 (Los Angeles) a reprezentat primul titlul olimpic al probei de 3.000 m pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice. Maricica Puică a câştigat cursa de 3.000 m cu timpul 8:35.96, care a reprezentat un record olimpic. La aceeaşi ediţie a JO, la proba de 1.500 m a fost devansată de italianca Gabriella Dorio şi de coechipiera sa Doina Melinte, care şi-a adjudecat argintul.
Ultima medalie importantă a fost bronzul cucerit în 1988, la Campionatele Europene de sală de la Haga (Olanda), în proba de 3.000 m. Este Maestră a sportului (1971) şi Maestră emerită a sportului (1982), precizează site-ul www.fra.ro.
Cele 25 de medalii de aur, 21 de argint şi una de bronz obţinute la Campionate Naţionale, balcaniade, Jocuri Mondiale Universitare, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale (de cros) şi la Cupa Europei o recomandă ca pe o atletă de excepţie. A avut 55 de selecţii în echipa naţională, de trei ori în reprezentativa Europei la Cupa Mondială, activitate care a determinat-o să parcurgă aproape 100.000 km în cei 21 ani de viaţă competiţională, scrie „Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România”.
S-a retras din activitatea competiţională la vârsta de 39 de ani, iar în perioada 1990-1993 a antrenat câţiva ani împreună cu soţul său, regretatul antrenor emerit, Ion Puică, în Spania, la Şcoala Baleară de Atletism din Palma de Mallorca.
Ca antrenoare la lotul naţional (1998-2000) a pregătit-o pe Violeta Beclea Szekely, care în respectiva perioadă a câştigat: o medalie de aur la Campionatele europene de sală (2000), două medalii de argint, la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) şi la Campionatele mondiale de sală (1999), dar şi o medalie de bronz, la Campionatele europene de sală (1998). Pentru activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute, Maricica Puică a fost distinsă cu titlul de Antrenor emerit.
„Am cunoscut-o pe Maricica Puică în anul 1980, când intram în lumea mare a atletismului, moment în care am devenit colege de grupă şi de antrenament. Eram junioară atunci, iar peste ani am realizat cât de norocoasă sunt să fiu în preajma atletei Maricica Puică şi să mă antrenez împreună cu aceasta. Maricica Puică a fost idolul şi modelul meu de atletă de la care am avut atât de multe de învăţat. Datorită ei am reuşi să urc spre marea performanţă şi să obţin medalii la nivel european, mondial şi olimpic, încercând mereu să-i calc pe urme”, a mărturisit, pentru AGERPRES, Violeta Beclea Szekely.
A fost Ambasador naţional pentru sport, toleranţă şi fair play la Consiliul Europei (1999-2004) şi membră a Comitetului Olimpic Român (1984-2004). Între distincţiile primite se numără Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a (1977), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2000) şi Ordinul „Meritul Sportiv” clasa I (2004), precizează site-ul www.fra.ro.
Deşi s-a retras de mulţi ani din activitatea competiţională, Maricica Puică nu a putut sta departe de competiţiile sportive, mai ales de cele legate de atletism. De fiecare dată când e solicitată sau are ocazia, se implică în activităţi sportive sau caritabile, care îmbină sportul cu umanitatea.
Din 2005, Maricica Puică este prezentă, an de an, la „Ziua Olimpică” de la Şirnea, judeţul Braşov, o manifestare organizată de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR) prin filiala Academiei Olimpice Române (AOR) Bucureşti.
„Dincolo de campioana olimpică, mondială şi europeană, recunoscută pe întreg mapamondul, Maricica Puică este un om bun şi sensibil care pune pasiune în tot ceea ce face, care empatizează cu nevoile şi suferinţele celor din jur, este omul care vibrează şi care arde la fel de frumos ca şi torţa olimpică. Alergătoarea cu plete blonde a fost, este şi rămâne un adevărat model pentru generaţiile următoare”, a mai spus pentru AGERPRES Violeta Beclea Szekely.
În 2019, a fost prezentă şi a participat la organizarea primei ediţii a evenimentului caritabil „MARATOC – Maraton pe tocuri”, prima ediţie. Evenimentul sportiv şi distractiv a avut ca scop final strângerea de fonduri destinate copiilor defavorizaţi de la Fundaţia „Nane” şi de la Fundaţia „Ajut un copil”.
„Nu puteam să nu mă implic, pentru că maratonul este caritabil, mă bucur că a luat cineva iniţiativa, mereu particip la astfel de evenimente umanitare”, a declarat în noiembrie 2019, pentru AGERPRES, Maricica Puică. AGERPRES/(Documentare – Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Anda Badea)
sursa: AGERPRES