Fotbalul e un business. Și, încă, unul atipic. Limba de lemn a fenomenului conține zicala “antrenorul e mereu cu bagajul la ușă”. Carevasăzică știe că oricând poate fi dat afară, dar și că oricând poate să ia locul altcuiva. Cu excepția impresarilor, tehnicienii sunt cei mai vicleni, ca să nu le zic coarde, din rândul persoanelor care populează Sportul Rege. Vintilă a venit într-un moment foarte greu pentru FCSB. E adevărat. Dar la fel de adevărat este că el era un antrenor fără un CV care să îl recomande pentru postul de tehnician al unei echipe de Liga 1, darămite al uneia care trage la titlu. S-a lăsat uns de mirul duhovnicului și de alegerea atât de ciudată, dar atât de caracteristică a lui Gigi Becali. Patronul FCSB a fost clar, din start, cu Vintilă. Așa cum este cu toți subalternii săi. Stăpânul decide tot. Să te plângi ca o mironosiță că nu ai mai avut autoritate în fața vestiarului din cauza lui Becali este de prost gust. Pentru că tu, Vintilă, nu ai avut niciodată autoritate în fața vestiarului. Ai venit ca un antrenor de nicăieri și ai plecat ca un antrenor de oriunde. Nu ai avut meciuri memorabile. Nu ai lăsat vreo amprentă specială în jocul echipei. Nu te-ai opus nicio clipă schimbărilor, deciziilor, cerințelor șefului tău. „Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. A dat când nu ai fi sperat și a luat când nu ți-ai fi dorit” Nu, nu este vina lui Gigi Becali! El a simțit că echipa e în degringoladă. Nu e vina lui Becali că jucătorii te sifonau la patron. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Parcă așa ai spus. A dat când nu ai fi sperat și a luat când nu ți-ai fi dorit. Așa e viața asta. Crudă! Dacă dorești milă, te duci la biserică. Acolo e mila, nu în fotbal sau în afaceri. Degeaba bați acum toaca în stânga și în dreapta că nu e normal să nu te afli pe bancă la finala Cupei. Dacă tot ești atât de supărat, de ce nu pleci definitiv de la (…)
