Camille Pissarro este, incontestabil, moştenitorul Şcolii de la Barbizon, dar a rămas în istoria picturii şi ca întemeietor şi reprezentant exponenţial al impresionismului. Creaţia lui Pissarro ascunde un paradox: pictorul francez a fost influenţat de alţi artişti (William Turner, Camille Corot, Claude Monet), dar a influenţat la rândul lui. Van Gogh şi Cezanne sunt printre cei care îi datorează mult lui Pissarro, chiar dacă pictorul flamand s-a îndepărtat relativ repede de stilul luminos al impresioniştilor.
S-a născut la 10 iulie 1830, la Charlotte-Amalie. A început prin a fi discipol al pictorului Camille Corot, la fel ca Alfred Sisley. Amândoi sunt prin esenţă peisagişti, Pissaro, în selecţia motivelor, pare a aminti din când în când de Jean-François Millet, pictor francez din secolul al XIX-lea, potrivit www.camille-pissarro.org.
A fost în egală măsură tradiţionalist şi inovator, primitiv şi modern. Pictor şi grafician, a fost un observator neobosit al naturii, a redat în pânzele sale în special poezia satelor, a catedralelor medievale, a arterelor animate ale metropolei. A pictat, de asemenea, portrete, nuduri şi naturi moarte. O ţărancă împingând o roabă, un plugar călare întorcându-se de la câmp, femei la spălat rufe lângă Oise, sunt câteva dintre temele sale.
Aproape de anul 1885, artistul se lasă convertit la neoimpresionism, dar nu pentru mult timp, căci pe la 1890 a părăsit divizionismul şi s-a întors la o pictură mai directă.
Pe lângă pictura în ulei, a practicat acuarela, gravura cu acul şi litografia. Peisajul urban i-a inspirat cele mai originale opere de bătrâneţe, oraşele, precum Rouen, Dieppe, Paris l-au inspirat pe rând. Pissarro a evocat la fel de bine calmul unei străzi înguste de provincie ca şi forfota unei pieţe sau a unui bulevard parizian. Originalitatea sa stă în a păstra individualitatea formei într-o lumină bogată colorată. Oricât de atent a fost la intervenţiile luminii şi la acţiunea atmosferei, soarta omului nu i-a fost indiferentă, potrivit „Histoire Generale de L’art” (Paris, 1938).
Lucrări reprezentative: „Lordship Lane Station, Upper Norwood” (1871), „Recolta la Mountfoucault” (1876), „Acoperişurile roşii” (1877), „Bulevardul Montmartre la Paris” (1897).
Muzeul Orsay (Paris), Stiftung Buehrle (Zurich), Courtauld Institute Galleries (Londra), Tate Gallery (Londra) sunt doar câteva dintre muzeele în care se află expuse lucrări ale sale.
Mai mult decât prin opera sa, Pissarro a acţionat asupra artei viitorului prin sfaturile, prin încurajările pe care le-a dat artiştilor tineri. I-a îndrumat pe artiştii Paul Cezanne şi Paul Gauguin şi i-a susţinut pe G. Seurat şi Vincent van Gogh. Chiar şi Henri Matisse, pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne, de la sfârşitul secolului, l-a consultat pe Pissarro şi a fructificat recomandările sale în operele pe care le-a creat, potrivit lucrării „Istoria ilustrată a picturii” (Editura Meridiane, 1968).
Camille Pissarro şi-a petrecut vara anului 1903 la Le Havre, realizând o serie de lucrări. A murit la 13 noiembrie 1903, la Paris, bolnav de leucemie. AGERPRES/ (Documentare – Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea)
sursa: AGERPRES