Scriitorul Elias Canetti, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1981, s-a născut, la 25 iulie 1905, la Rusciuc (Bulgaria), fiind primul copil al unei familii sefarde. Şi-a petrecut copilăria în Anglia, începând cu 1911, apoi, din 1913, în Austria.
A început studiile la Manchester. Moartea subită a tatălui său în 1921, la doar 31 de ani, l-a afectat profund pe Elias Canetti şi l-a marcat pentru tot restul vieţii sale de scriitor. Anul următor, familia s-a mutat la Viena, unde acesta a urmat cursurile şcolii primare.
După izbucnirea Primului Război Mondial, în 1916 familia s-a mutat în Elveţia, ţară neutră. A urmat cursurile liceale la Zurich şi la Frankfurt pe Main, unde şi-a dat bacalaureatul. Cunoscător al câtorva limbi: bulgară, germană, spaniolă, engleză, franceză, a studiat, la Viena, ştiinţele naturii (1924-1928) şi a susţinut doctoratul în filosofie în 1929.
Demonstraţiile muncitoreşti din 1927 i-au descătuşat talentul literar. În 1930, a conceput seria de romane „Comedie Humaine an Irren” („Comedia umană a nebunilor”), care însă a rămas neterminată. În toamna anului următor, a terminat romanul „Kant fangt Feuer” („Kant în flăcări”), apărut mai târziu, în 1935, cu titlul „Die Blendung” („Orbirea”). Traducerile în limba engleză şi în limba franceză, publicarea romanului în Marea Britanie, în SUA şi în Franţa, precum şi o nouă ediţie tipărită la Munchen (Germania), i-au asigurat scriitorului, ulterior, un renume binemeritat şi l-au consacrat pe plan internaţional, potrivit volumului ”Laureaţii Premiului Nobel pentru Literatură” (Almanah ”Contemporanul”, 1983).
Cu ocazia apariţiei traducerii în limba franceză a romanului „Orbirea”, cu titlul „La Tour de Babel”, Canetti a fost distins cu „Grand Prix Internaţional du Club Francais du Livre”.
La începutul anului 1934, s-a căsătorit cu Vezana Tauber-Calderon. Între 1933-1934, a lucrat la drama „Komodie der Eitelkeit”(„Comedia vanităţii”), editată abia în 1950. După o scurtă şedere la Paris, Canetti împreună cu familia se stabileşte la Londra, în 1939.
În a doua perioadă a creaţiei, începând cu 1952, renunţă la proza de ficţiune şi se dedică studiilor filosofice şi eseurilor, creând o proză ştiinţifică lucidă, un stil concis şi limpede de o frumuseţe aparte. În 1962, apare o selecţie din opera lui Canetti sub titlul „Welt im Kopf” („Un univers în minte”). În 1963, moare soţia sa, Vezana Calderon.
În 1965, a avut loc la Teatrul de Stat din Braunschweig, premiera piesei „Comedia vanităţii”, şi premiera piesei „Hochzeit” („Nuntă”, apărută în 1932). În 1968, i s-a acordat Marele Premiu de Stat al Austriei.
Stabilit în Anglia, între 1939-1971, Canetti a stimulat viaţa literară londoneză, exercitând şi o influenţă benefică asupra unor scriitori contemporani ca Erich Fried şi Iacov Lind.
În 1971, s-a căsătorit cu Hera Buschor şi în anul următor s-a născut fiica sa, Johanna Canetti, an în care i s-a conferit şi Premiul Georg Buchner, potrivit volumului „Facla în ureche” (Ed. „Dacia”, 1986).
În 1981, ”pentru cuprinzătoarea perspectivă, bogăţia de idei şi forţa artistică a scrierilor sale” a fost distins cu Premiul Nobel şi cu Premiul Franz Kafka. Din 1985, a trăit la Londra şi la Zürich, ducând o viaţă retrasă.
Scriitorul de limbă germană, austriac prin adopţie, naturalizat britanic şi rezident în Elveţia, a murit la 14 august 1994, la Zürich.
Canetti va rămâne în memoria marelui public prin operele sale de mare valoare, dintre care amintim: „Masse und Macht” („Masă şi putere”- 1960); „Die Stimmen von Marrakesch” („Vocile din Marrakesch”- 1967); „Alle vergeudete Verehrung. Aufzeichnungen 1949-1960” („Toată veneraţia irosită. Însemnări între 1949-1960” – 1970); „Die gerettete Zunge” („Limba salvată”- 1977); „Die Fackel im Ohr. Lebensgeschichte 1921-1931″(„Facla în ureche. Povestea vieţii între 1921-1931” -1980). AGERPRES/(Documentare – Daniela Dumitrescu, editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)
sursa: AGERPRES