Skip to content
Critic National
Meniu
  • Home
  • Politica
  • Justitie
  • Social
  • Sanatate
  • Lifestyle
  • Fapt divers
    • Revista presei
  • Comunicate de presa
  • Anunturi
    • Afaceri, prestari servicii si firme
    • Agro si industrie
    • Animale de companie
    • Auto, moto si ambarcatiuni
    • Casa si gradina
    • Electronice si electrocasnice
    • Imobiliare
    • Locuri de munca
    • Mama si copil
    • Moda si frumusete
    • Timp liber, hobby, sport si arta
  • Contact
Meniu

SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 26 iulie

Publicat: 26 iulie 2020

Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Ermolae; Sf. Mc. Paraschevi din Roma; Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel
Duminica a 7-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 7 dR. Sf. m. Ermolau, Ermip şi Ermocrat; Sf. m. Paraschiva

Romano-catolice
Duminica a 17-a de peste an
Ss. Ioachim şi Ana; Bartolomea Capitano, călug.

Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae, pomenit în calendarul creştin ortodox în 26 iulie, făcea parte din clerul bisericii Nicomidiei.

În ajunul Crăciunului anului 304, biserica din Nicomidia a fost incendiată de prigonitori, în timpul slujbei, iar creştinii găsiţi în cetate au fost ucişi – atunci au suferit martiriu 20.000 de oameni, sfinţi mucenici pomeniţi la 28 decembrie.

Preotul Ermolae a scăpat cu viaţă din această încercare şi a continuat să predice Evanghelia, până când a fost prins de autorităţi şi omorât.

Este preotul care l-a adus la credinţă şi l-a botezat pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.

Sfântul Ioanichie a intrat din tinereţe în obştea monahală a schitului Cetăţuia-Negru-Vodă şi s-a retras ca pustnic într-un loc numit Valea Chiliilor. Timp de 30 de ani, la începutul secolului al XVII-lea, s-a nevoit într-o peşteră săpată într-un perete abrupt al muntelui.

Se spune că uneori ucenicul său îi aducea la peşteră pâine şi apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul schitului îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine.

Pentru multa sa nevoinţă şi rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-şi cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, „Ioanichie Schimonah, 1638”.

Moaştele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când egumenul schitului Cetăţuia, ieromonahul Pimen, s-a coborât cu o frânghie în peşteră şi a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene şi bine mirositoare ale sihastrului din Valea Chiliilor.

Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetăţuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaşte au fost mutate la Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel.

În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Monahismul ortodox românesc”, vol. II, 2016) AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)

sursa: AGERPRES

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

©2025 Critic National Toate drepturile, rezervate.