Critic National
, Tinctură de vâsc pentru hipertensiune, imunitate, infecții, anxietate, oboseală, Critic National, Critic National

Tinctură de vâsc pentru hipertensiune, imunitate, infecții, anxietate, oboseală

Vâscul (Viscum album) este o specie de plantă semi-parazit, care crește pe diverse specii de foioase și pomi fructiferi. Se întâlnește în toate zonele țării.

Din frunzele ei se pot obține ceaiuri, tincturi și unguente medicinale.

Tinctura de vasc

Vâscul în medicina tradițională

Celții considerau vâscul o plantă multi-vindecătoare. În Europa, este folosit în scop terapeutic de sute de ani, în special în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Sunt cunoscute și utilizările sale în epilepsie, artrită și probleme de fertilitate.

Vâscul este cunoscut îndeosebi pentru efectele sale benefice în cancer. Mențiuni de acest gen există încă din anul 1921.

Cercetătorii au obținut rezultate bune în tumori externe care nu puteau fi operate, folosind injecții intravenoase cu extract de vâsc.

Frunzele acestei plante conțin lectine – substanțe care au demonstrat un efect inhibitor asupra proliferării celulelor. Mai exact, vâscul împiedică înmulțirea celulelor maligne și ajută totodată la distrugerea lor prin inducerea apoptozei (moartea programată a celulelor).

Extractul de vâsc a îmbunătățit calitatea vieții la bolnavii de cancer. În urma tratamentului, aceștia au obținut de asemenea analize de sânge mai bune și o scădere a dimensiunii tumorilor.

Vâscul este cel mai mult apreciat însă pentru influența sa benefică asupra circulației sangvine și a inimii.

În acest domeniu, planta a demonstrat proprietăți vasodilatatoare, hipotensive și cardiotonice. Poate fi utilă în hipertensiune arterială, ateroscleroză și tulburări ale rinichilor apărute din cauza tensiunii arteriale mari.

Pentru scăderea tensiunii arteriale, vâscul poate fi asociat cu usturoi sau păducel.

Frunzele de vâsc se prepară prin macerare la rece. Se folosesc 2 lingurițe de plantă mărunțită și 250 ml de apă rece. Se lasă la macerat 8 ore, apoi se strecoară.

Se pot consuma câte 2-3 căni pe zi, ultima fiind administrată seara. Însă este recomandat ca administrarea vâscului, sub orice formă, să se realizeze la sfatul sau sub supravegherea medicului.

În continuare vă prezentăm o rețetă de tinctură de vâsc, pe care o puteți păstra pe tot parcursul anului și folosi la nevoie. Acțiunea tincturilor este mult mai rapidă decât a ceaiurilor.

Cel mai bun vâsc este cel care crește pe măr. Alte specii favorabile utilizărilor terapeutice sunt speciile de vâsc de păr, mesteacăn, frasin și brad.

Evitați vâscul de pe plop, arțar, salcie și tei. Acestea pot fi toxice pentru consumul uman, mai ales vâscul de pe plop.

Atenție! Se folosesc doar frunzele și ramurile tinere, nu și bobițele – care sunt otrăvitoare.

Este indicat ca recoltarea să se facă în perioada iernii (noiembrie-aprilie), când există un risc mai mic de a confunda vâscul bun cu vâscul de stejar (Loranthus europaeus).

Tăiați ramurile lemnoase și îndepărtați fructele (bobițele). Ramurile trebuie să aibă un diametru de minim 5 cm.

Se pun la uscat în locuri bine ventilate, pe jos sau atârnate de sfoară.

Pentru a pregăti tinctura, tăiați mărunt planta, cu un cuțit de ceramică. Umpleți un borcan pe jumătate cu vâsc și completați până sus cu alcool de cereale de 40% sau votcă de 80%. Dacă nu aveți voie de alcool, folosiți glicerină vegetală în loc.

Este indicat să utilizați un capac din plastic pentru a închide borcanul. În cazul capacelor din metal, este indicat să așezați o bucățică de hârtie de copt peste gura borcanului, pentru a împiedica oxidarea.

Închideți borcanul ermetic și așezați-l într-un loc răcoros, pentru o perioadă de 6-8 săptămâni. Agitați conținutul zilnic. Dacă observați că o parte din alcool s-a evaporat, completați după caz.

Strecurați tinctura printr-un tifon, astfel încât lichidul să nu conțină deloc fragmente de vâsc, care ar putea putrezi ulterior.

Transferați tinctura de vâsc într-o sticlă închisă la culoare. Rezistă până la 2 ani într-un loc răcoros.

Administrarea se face la sfatul unui fitoterapeut sau medic. Acesta va stabili doza potrivită. În cazul tincturilor cumpărate din comerț (ex. tinctura de vâsc de la Dacia Plant), doza recomandată este de 20 de picături, de 3 ori pe zi.

Frunzele de vâsc pot fi folosite și sub formă de cataplasme în durerile de reumatism, sciatică sau nevrită.

Vâscul nu este recomandat în alergii, febră mare, boli inflamatorii acute, tuberculoză sau alte boli cu evoluție cronică.

Trebuie evitat pe perioada sarcinii și alăptării.

Poate interacționa cu medicamentele pentru inimă, hipertensiune arterială, depresie și cu anticoagulantele.

Administrat în doze mari sau pe termen lung, vâscul poate cauza toxicitate. Simptome de toxicitate sunt: vărsături, diaree, hipotensiune, dureri de cap, leșin, ritm cardiac scăzut, mâncărimi, nivel de zahăr în sânge crescut.

Fructele – bobițele albe sunt otrăvitoare.

Surse articol:

1. Ștefan Mocanu, Dumitru Răducanu, Vâscul, Plantele Medicinale – Tezaur natural în terapeutică, Editura Militară, București, 1986, pp. 181-1832. Simply Beyond Herbs, Mistletoe tincture for anxiety and stress relief: https://simplybeyondherbs.com/mistletoe-tincture-for-anxiety-and-stress-relief/3. Marc Bosquet, Vâscul, 500 de Rețete naturale pentru sănătate și frumusețe, Editura Nicol, București, 2014, p. 2154. Health Benefits Times, Facts and benefits of Mistletoe: https://www.healthbenefitstimes.com/mistletoe/

sursa: lataifas.ro


Urmareste CriticNational.ro pe FACEBOOK.COM

Distribuie articolele noastre si intra in comunitate. Daca ai un comunicat sau o stire, trimite-o acum pe [email protected]

loading...

Adauga raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




Comunicate de presa

Revista Presei

Anunturi