Politicienii români rămân reținuți față de complicațiile din Belarus, unde în, ultimele zile, zeci de mii de demonstranţi au ieşit pe străzile din Minsk şi din alte oraşe pentru a cere demisia lui Aleksandr Lukaşenka și pentru a protesta față de represiunile din ultima perioadă. Opoziţia din această țară susține că votul a fost fraudat și a anunţat o grevă generală în semn de protest, în vreme ce Lukașenka, aflat de 26 de ani la putere, susține că ar fi dispus să-şi transfere prerogativele după referendumul adoptării unei noi Constituţii.
Înalții oficiali români așteaptă mereu reacțiile UE înainte de a face declarații despre siutațiile sensibile despre relațiile internaționale. În același timp, în ceea ce privește Belarusul, pare să existe o vădită lipsă de empatie a Bucureștiului față de atrocitățile ordonate de la Minsk.
Politicienii români sunt preocupați mai degrabă de jocurile care se fac în perspectiva moțiunii de cenzură, decât de ceea ce se întâmplă în Belarus. Doar USR a propus un proiect de declaraţie comună a celor două Camere ale Parlamentului cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în Republica Belarus, dar, deocamdată, nu a primit niciun răspuns de la celelalte partide.
Oficialii români nu au devenit îngrijorați nici după ce Vladimir Putin i-a transmis duminică lui Aleksandr Lukaşenka faptul că Moscova este gata să asigure sprijin în conformitate cu pactul militar colectiv din care ambele fac parte dacă va fi necesar. La prima vedere este vorba despre distanța geografică prea mare dintre România și Belarus, dar, pe de altă parte, aliații baltici, care se simt amenințați în aceste zile de promisiunea lui Vladimir Putin, ar fi meritat, cel puțin, o declarație de sprijin.
Polonia, în schimb, care are o graniță complicată, lungă de 400 de kilometri cu Belarus a precizat imediat că „monitorizează situaţia de la frontiera sa (…)