Anul 2004 a fost cel mai bun an din cariera de sportiv a gimnastului Marian Drăgulescu, desemnat unul dintre cei mai valoroși din lumii. Atunci, Marian avea să câștige patru medalii de aur la Campionatele Europene din Slovenia, o medalie bronz și una de argint la Jocurile Olimpice de la Atena. În acel concurs olimpic, cel supranumit „Regele” săriturilor, s-a aflat la doar o săritură distanță de medalia olimpică de aur, singura care-i lipsește din palmares. Dar tocmai despre această a doua săritură vom povesti azi, în principal, un moment pe care Marian a acceptat să-l recompună mental, în exclusivitate pentru ProSport. S-a spus că după prima încercare, în urma căreia a fost notat cu 9.90, cea mai mare notă din concursul olimpic, Marian s-ar fi gândit să facă o a doua săritură planetară cu care să-i lase pe toți fără replică. Alții au spus că s-ar fi relaxat prea mult sau, dimpotrivă, ar fi pus prea multă presiune pe el. Adevărul, așa cum s-a întâmplat în urmă cu 16 ani, îl veți putea citi rândurile ce urmează. Iar el ține, oarecum, și de un hazard al destinului. Marian Drăgulescu are cuvântul. „Obtinusem două medalii: una de bronz și una de argint.Era ultima mea șansă să câștig aurul, la sărituri. Inițial plecam în acest concurs cu a cincea șansă la aur. Patru sportivi înaintea mea aveau note de plecare mult mai mari. Din prima zi de calificare și până înainte de finală am exersat o săritură cu un grad de dificultate ridicat. Dar încă nu ajunsesem să o pun la punct în cele mai mici detalii. Mai aveam și o altă săritură, mult mai ușoară că și grad de dificultate, pe care o stăpâneam foarte bine, dar nu o mai exersasem acolo. În timpul finalei, când am văzut ratările celorlalți concurenți și după prima săritură care-mi ieșise foarte bine, m-am gândit să fac schimbarea. Am executat săritura mai ușoară, cea pe care nu o mai exersasem de multă (…)