Ştefan Lupaşco (Lupaşcu), filosof francez de origine română, s-a născut la 11 august 1900, în Bucureşti.
Şi-a început studiile în casa părintească, continuându-le la Liceul ”Sf. Gheorghe” din Bucureşti. În 1916 a plecat în Franţa, împreună cu familia, continuându-şi studiile la Liceul ”Buffon” din Paris şi la Universitatea Sorbona (1924-1927), arătându-se preocupat de microfizică, matematică, biologie, psihologie, istorie, filosofia ştiinţelor, logică şi estetică, se arată în dicţionarul ”Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003). Şi-a susţinut teza de doctorat, cu tema ”Du devenir logique et de l’affectivité” în 1935.
A colaborat la numeroase reviste din Franţa, precum şi la alte reviste din străinătate, iar o perioadă şi la ”Revista Fundaţiilor Regale”.
S-a impus drept unul dintre marile spirite ale culturii umaniste europene contemporane, opera sa reprezentând un sistem filosofic complex, cu numeroase componente disciplinare, referitoare la Univers şi cunoaşterea lui, precum şi la transcenderea acestuia, notează sursa amintită. Aplicaţiile sistemului său se întind de la materia anorganică până la gândire, având semnificaţii fizice, biologice, psihologice şi sociale.
A scris numeroase lucrări, multe dintre acestea fiind traduse în limbi de circulaţie europeană: ”Logique et contradiction” (1947), ”Les trois matieres. Essai” (1960), ”Science et art abstrait” (1963), ”Psychisme et sociologie” (1978), ”L’univers psychique” (1979), ”Logica dinamică a contradictoriului” (1982) ş.a.
A fost redactor al cunoscutei publicaţii ”Revue philosophique” din Paris, membru al Societăţii de Filosofie din Paris, al Societăţii Franceze de Estetică, precum şi membru de onoare al Academiei Americano-Române.
Ştefan Lupaşco a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române la 31 ianuarie 1991. A murit la Paris, la 7 octombrie 1988. AGERPRES/(Documentare – Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu, editor online: Anda Badea)
sursa: AGERPRES