Într-un film provenit din surse care vor să-și păstreze anonimatul îi vedem pe șefii Poliției întâlnindu-se noaptea ca hoții cu hoții pe un teren comun, adică în stradă, să vorbească despre drumul către eternitate al șefului de clan, Mototolea zis Pian. Se vedeau noaptea pentru că ziua ar mai fi avut, zice Bogdan Despescu, discuții despre nemurirea sufletului cu capii Bisericii, preocupați de același obiectiv: să păzească clanul Duduienilor de eventuale represalii din partea adversarilor. Voiau să servească și să protejeze comunitatea. Nu asta au făcut și la priveghi unde s-au dus să aprindă o lumânare din bani bugetari?
Șeful Poliției spune că a fost un demers legal, în interesul cetățenilor. Sună a glumă proastă: un interlop a fost ucis de altul mai rapid în mișcări, în timpul unei partide de barbut și a unor, cine știe? redesenări geopolitice ale sferelor de influență din Capitală. O junglă urbană unde fermentează zeci de găști de cartier care fac trafic multilateral dezvoltat, își delimitează teritoriile cu feromonii banilor și sângelui, pun pe masă o pâine albă să aibă cu ce mânca trufandalele democrației (influență, oportunități de afaceri, spații locative preluate abuziv, pe scurt: politică la firul ierbii și teroare). Ar fi fost, probabil, în interesul cetățenilor ca Poliția să nu permită așa ceva. Să nu fie posibilă parcelarea Capitalei (și a altor mari și mici localități) între rețelele de gangsteri, să nu fie posibilă crima organizată și, în orice caz, aceasta să nu domine discuția publică, realitatea și imaginarul colectiv așa cum o face acum. Însă contactul prelungit cu infractorii i-a contaminat pe mulți dintre cei care acum se prefac că nu înțeleg (sau înțeleg cu mirare) că orașul e captiv al rețelelor de crimă organizată. Organizată cu boxul și sabia sau pe ștatul de plată al organizațiilor și partidelor. Cine știe ce va fi înțeles (…)