Parcul Regele Mihai I al României, cunoscut bucureştenilor şi nu numai, mai ales sub numele care l-a consacrat, şi anume Parcul Herăstrău, este parcul cel mai mare din Bucureşti, cu o suprafaţă de 110 hectare, fiind amenajat pe malurile lacului Herăstrău (74 hectare), care face parte din lanţul de lacuri antropice al râului Colentina. Situat în zona de nord a Capitalei, parcul se află în apropierea Şoselei Kiseleff, a Bulevardului Aviatorilor şi a Arcului de Triumf, potrivit https://www.arcgis.com/ şi lucrării „Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti” (Editura Meronia, 2011).
Aceeaşi lucrare consemnează faptul că numele parcului, al lacului şi al străzii vine de la fierăstrăul de tăiat lemne (gater), existent cândva pe aceste locuri. Acesta era pus în funcţiune de apa Colentinei şi se afla lângă heleşteul cumpărat de domnul Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi dăruit Mănăstirii Cotroceni. Având o vegetaţie bogată, începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Herăstrăul a atras tot mai mulţi vizitatori, devenind loc preferat de odihnă şi plimbare. Acesta a fost motivul pentru care domnul Alexandru Ipsilanti (1774-1782) a construit, pe marginea bălţii, un chioşc pentru plimbările soţiei sale, doamna Ecaterina.
Poza 1 – Imagini de toamnă din Parcul Herăstrău, 1997/ PAUL BUCIUTA/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Abia după 1921, zona întinsă şi verde a intrat în atenţia administraţiei Capitalei, devenind Parcul Naţional Herăstrău. Primele lucrări de amenajare a parcului s-au desfăşurat între 1933-1939, când a fost asanată zona mlăştinoasă, formată în urma exploatării nisipului, şi a primit numele Parcul Naţional „Carol al II-lea”. În 1951, parcul a fost extins, transformat şi reinaugurat în forma sa actuala. După instaurarea regimului comunist, denumirea parcului a fost schimbată în Parcul de cultură şi odihnă „I.V. Stalin”, revenindu-se ulterior la denumirea iniţială.
Poza 1 – Imagini de toamnă – lacul şi Parcul Herăstrău, 1997/PAUL BUCIUTA/Arhiva istorică AGERPRES AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Urmând planurile arhitecţilor Ernest Pinard, Friedrich Rebhuhn (peisagistul care a amenajat şi Grădina Cişmigiu) şi Octav Doicescu, a fost realizată compoziţia vegetală a parcului, dar au fost construite şi drumuri de acces, debarcadere şi restaurante. Parcul cuprinde o varietate de specii de arbori şi arbuşti foioşi (arţari, frasini, plopi, sălcii, tei), arbori răşinoşi şi plante decorative, precum ienuperi, buxus, tisă, forsiţia, spireea, lonicera (caprifoi, lonicera japonica). Aici se găsesc şi arbori protejaţi, precum stejarul plantat, în 1961, cu ocazia sărbătoririi centenarului naşterii scriitorului şi filosofului indian Rabindranath Tagore (1861-1941), şi cireşii din Grădina Japoneză, donaţi de împăratul Japoniei. În parc creşte, de asemenea, o varietate unică a salcâmului japonez, cu ramuri plângătoare şi frunze pătate cu alb, care a fost descris pentru prima dată, în 1960, de specialiştii din România, şi a primit numele de „Sophora japonica”, potrivit https://cmpgb.ro/.
Poza 1 – Imagini de toamnă din Parcul Herăstrău, 1997/PAUL BUCIUTA/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Malurile lacului Herăstrău au fost îndiguite pentru a preveni inundaţiile, iar ecluza, care face legătura cu lacul Floreasca, construită în perioada 1933-1936, a fost redeschisă în 2006. Aceasta permite călătoria cu vaporaşul din lacul Herăstrău în lacul Floreasca, dar are şi rol de golire a lacului Herăstrău, atunci când creşte nivelul apei din cauza ploilor.
Poza 1 – Peisaj de primăvară în parcul Herăstrău din Bucureşti (placă fotografică), 1958/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Pe lângă vegetaţia luxuriantă, parcul oferă zone de agrement, cum ar fi Teatrul de vară, cafenele, cluburi, restaurante, pavilioane de expoziţii, parc de distracţii, cluburi sportive şi zone în care se pot practica fotbalul, roller-skating-ul şi tenisul. Lacul este, de asemenea, utilizat pentru sporturi nautice şi pescuit sportiv. În parc există mai multe locuri de joacă pentru copii, locuri amenajate pentru câini, un teren de minigolf, opt fântâni şi două bazine de apă, potrivit https://cmpgb.ro/.
Poza 1 – Lacul Herăstrău din Bucureşti (placă fotografică), 1957/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Poza 1 – Plimbare cu vaporaşul, pe Lacul Herăstrău, 1949/AGERPRES FOTO/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Dintre restaurante, cel mai vechi este restaurantul „Pescăruş” construit de arhitectul Horia Creangă (1892-1943) şi Haralamb Georgescu (1908-1977) şi dat în folosinţă în 1939. Până în 1970, când a fost introdusă încălzirea centrală, restaurantul era deschis doar vara, conform lucrării „Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti” (Editura Meronia, 2011).
Poza 1 – Plimbare cu barca, pe Lacul Herăstrău, 1949/AGERPRES FOTO/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
În parcul Regele Mihai I al României se află o zonă rezidenţială specială reprezentată de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, unul dintre primele muzee etnografice în aer liber din lume, care a luat naştere la iniţiativa cunoscutului sociolog Dimitrie Gusti (1888-1955) şi care a fost inaugurat la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea. Pentru a construi acest muzeu, casele au fost dezasamblate pe locul unde erau ridicate, bucată cu bucată, transportate cu trenul, căruţa sau cu barca până la Bucureşti, unde au fost asamblate la loc pe terenul muzeului. Cea mai veche casă expusă la Muzeul Satului a fost construită în secolul al XVII-lea, iar cea mai recentă aparţine secolului al XIX-lea. Muzeul găzduieşte numeroase evenimente şi expoziţii cu temă populară.
Poza 1 – Lacul Herăstrău din Bucureşti (placă fotografică), 1940/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Lângă acest muzeu în aer liber se află Palatul Elisabeta, construit între 1935-1937 de arhitectul Corneliu M. Marcu (1909-1991), reşedinţă a principesei Elisabeta (1894-1956; principesă a Greciei, 1922-1923), fiica regelui Ferdinand I (1914-1927) şi a reginei Maria. În timpul regimului comunist a fost transformat în casă de oaspeţi. Între anii 2001-2017 a fost reşedinţa oficială a Familiei Regale a României, prin atribuirea lui în folosinţa regelui Mihai I (1921-2017), pe durata vieţii. Începând din 2020, Palatul Elisabeta este sediul Asociaţiei Casa Majestăţii Sale, organizaţie de utilitate publică, potrivit https://familiaregala.ro/.
Parcul cuprinde zona ExpoFlora, cu o suprafaţă de 15 ha, în care decorurile florale pline de culoare se schimbă odată cu sosirea fiecărui nou anotimp.
Poza 1 – Parcul Herăstrău din Bucureşti (placă fotografică), 1954/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Aproape de intrarea dinspre Şoseaua Kiseleff se află o clădire care înainte de 1990 aparţinea de Întreprinderea de Târguri şi Expoziţii (actualul Romexpo) şi care se numea Pavilionul H, conform https://www.romexpo.ro/. Acesta a fost construit în perioada 1949-1953 după proiectul semnat de arhitecţii Gustav Gusti, Harry Stern şi Ascanio Damian şi de inginerul E. Ţiţariu, conform site-ului http://www.inforom-cultural.ro/. După 1990, acest spaţiu a fost amenajat ca suprafaţă de vânzare subîmpărţită şi închiriată pentru diferite firme de comerţ. În 2014, spaţiul a fost reamenajat, aici deschizându-se cea mai mare berărie din Europa.
Poza 1 – Pavilionul Expoziţional H din Parcul Herăstrău (placă fotografică), 1957/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Unul dintre cele mai frumoase locuri este Insula Trandafirilor, care a fost concepută în aşa fel încât oferă o deschidere spre Muzeul Satului şi o alta către restul parcului şi cuprinde, după denumirea sa, trandafiri de nenumărate feluri ce înfloresc într-o varietate de culori din iunie până toamna târziu. Din 2009 în această zonă au fost aduse păsări exotice deosebite: păuni, lebede, raţe Carolina, gâşte Călifar albe şi roşii, gâşte de Nil, raţe cu ciuf, gâşte canadiene cu gât roşu, gâşte Magellan şi raţe Mandarin.
Poza 1 – Grup de fete în parcul Herăstrău din Bucureşti (placă fotografică), 1953/Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 – Imagine din Parcul Regele Mihai I al României, 2020/SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
În 1998, a fost amenajată Grădina Japoneză cu sprijinul Ambasadei Japoniei în România şi al Fundaţiei Comemorative a Expoziţiei Mondiale Japoneze. Grădina japoneză a trecut printr-un proces de reamenajare şi revitalizare, lucrările încheindu-se în primăvara anului 2018. În fiecare anotimp, arţarii japonezi, azaleele, pinii şi cireşii japonezi creează un peisaj deosebit, prin multitudinea de culori a frunzelor şi florilor decorative.
La intrarea dinspre Piaţa Charles de Gaulle, se află Aleea Cariatidelor, un grup statuar alcătuit din 20 de statui din compozit, aşezate pe socluri din beton. Acest concept a fost creat, în 1939, de sculptorul Constantin Baraschi, şi este alcătuit din 20 de statui ce reprezintă ţărănci cu ulcioare pe cap din Muscel şi Mehedinţi. Ansamblul a fost reconstituit de către sculptorul Ionel Stoicescu la aproximativ 50 de ani după ce statuile originale au fost distruse, potrivit site-ului Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, https://ampt.ro/. AGERPRES/(Documentare – Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva Foto: Mihaela Tufega, Vlad Ruşeanu, Elena Bălan; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)
sursa: AGERPRES