Piaţa Sfântul Gheorghe – numită şi „kilometrul zero al Capitalei” – este unul dintre cele mai vechi puncte de reper ale Bucureştilor. Este situată în apropiere de Piaţa Universităţii, la intersecţia bulevardului I. C. Brătianu (fost 1848 – înainte de anul 1990) cu străzile Blănari şi Lipscani pe de o parte şi cu strada Băniei de cealaltă parte.
În 1936, au început lucrările de prelungire a bulevardului Colţei (aşa se numea la acea vreme bulevardul care unea Piaţa Romană de Piaţa Universităţii – în prezent bulevardele Gheorghe Magheru şi Nicolae Bălcescu) până la Piaţa Naţiunii (actuala Piaţa Unirii), iar noul drum „tăia” vechiul cartier comercial din jurul Lipscanilor în două, potrivit site-ului www.bucurestiivechisinoi.ro.
„Necesităţile urbanistice fac ca labirintul alcătuit din prăvăliile şi pavilioanele acestor străzi să-şi trăiască acum ultimele zile, urmând ca peste trupul vechilor şi glorioaselor uliţe să se croiască în zilele noastre bulevardul larg de 50 de metri care va contribui, împreună cu celelalte modernizări, să facă din Bucureşti o metropolă a peninsulei Balcanice şi poate a Orientului European”, scria în numărul din august 1935 al revistei „Realitatea Ilustrată”, potrivit sursei menţionate.
Poza 1 – Piaţa Sfântul Gheorghe din Bucureşti, important vad comercial al Capitalei, 1929 (placă fotografică)/RADOR/ROMPRES / FOTO
Poza 2 – Imagine din Piaţa Sfântul Gheorghe din Capitală, 2020/CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
În piaţeta aflată la intersecţia străzii Lipscani cu Bulevardul Brătianu, în prezent se află monumentul „Lupa Capitolina” – celebra lupoaică despre care se spune că i-ar fi alăptat pe Romulus şi Remus, întemeietorii Romei -, o copie în bronz a originalului care este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori de la Roma -, şi pe care, în anul 1906, municipalitatea Romei a dăruit-o bucureştenilor.
Iniţial, statuia a fost aşezată pe un piedestal din piatră şi a fost amplasată în Parcul Carol I (1906), apoi, în 1908, a fost mutată în Piaţa Sfântul Gheorghe (care a primit numele Piaţa Roma). După un „traseu” lung în care a fost mutată în Dealul Mitropoliei (1931), apoi în Piaţa Dorobanţi (1965), în Piaţa Romană (1997), ea a fost amplasată, în 2010, din nou în piaţeta aflată la capătul dinspre bulevardul I.C. Brătianu al străzii Lipscani, numită acum, ca şi în 1908, Piaţa Roma.
Piaţa Roma şi Piaţa Sfântul Gheorghe sunt unite, pe sub bulevardul I. C. Brătianu, de Pasajul Latin. În centrul Pieţei Sfântul Gheorghe de află Biserica Sf. Gheorghe Nou (există şi Biserica Sf. Gheorghe Vechi, în spatele fostului magazin Cocor, pe Calea Moşilor), situată într-o grădină ce poartă acelaşi nume.
Poza 1 – Piaţa Sfântul Gheorghe, 1944/RADOR/ROMPRES / FOTO
Poza 2 – Imagine din Piaţa Sfântul Gheorghe din Capitală; vedere spre Piaţa Unirii, 2020/CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Biserica Sfântul Gheorghe Nou este ultima ctitorie a voievodului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi singura sa ctitorie care s-a păstrat până în prezent în Bucureşti, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro. În 29 iunie 1707, Constantin Brâncoveanu a terminat de zidit actuala biserică, închinând-o Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar la sfinţirea noii biserici, Constantin Brâncoveanu, împreună cu familia sa şi cu boierii cei mai de seamă, au participat la slujba condusă de mitropolitul Ţării Româneşti, însoţit de patriarhii Hrisant al Ierusalimului şi Gherasim al Alexandriei.
Mormântul domnitorului Constantin Brâncoveanu, moaştele Sfântului Ierarh Nicolae (dăruite acestei biserici în 1599, de către voievodul Mihai Viteazul şi de soţia lui, doamna Stanca), icoana făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (secolul al XVIII-lea), un Sfânt Epitaf lucrat de Maria Brâncoveanu în timpul exilului şi candela din argint, aşezată deasupra mormântului voievodului, sunt doar o parte dintre comorile duhovniceşti ale acestei biserici.
În anii 1802, 1804, 1838 şi 1847, biserica a fost afectată de cutremure şi incendii, în urma cărora au fost necesare lucrări ample de reparaţie şi refacere. Mai târziu, în 17 iunie 1889, tot în această biserică, poetului Mihai Eminescu i se săvârşea slujba de înmormântare.
După mulţi ani, biserica a fost afectată şi de cutremurele din anii 1940 şi 1977, trebuind să fie din nou consolidată şi renovată. În prezent, în faţa bisericii, se află statuia voievodului Constantin Brâncoveanu, realizată de sculptorul Oscar Han.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod a hotărât canonizarea domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, Constantin, Radu, Ştefan şi Matei, precum şi a vornicului Ianache Văcărescu, martirizaţi în Constantinopol, precizează site-ul www.crestinortodox.ro. AGERPRES/(Documentare – Marina Bădulescu; redactori Arhiva Foto: Mihaela Tufega, Florin Vlădescu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)
sursa: AGERPRES