Critic National
critic national stiri 24/7

Comunicat de presă – Clubul de Cicloturism Napoca

ZIUA MONDIALA A TURISMULUI – TEME DE REFLECTIE

27 Septembrie a fost instituita in anul 1979 ca “Ziua Mondiala a Turismului” de catre Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de profil a Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea adoptarii, in aceasta zi, in 1970, a Statutului UNWTO, crearea organizatiei de nivel mondial consfiintind importanta acordata in ultimele decenii turismului.

In 2020, tema focala a evenimentului este “turismul si dezvoltarea rurala”, deci cu accent pe potentialul turistic al satelor, pe atractia pe care ele o pot exercita asupra orasenilor satui de betoane si aglomeratie, pe atractivitatea unei lumi in continuu reces cantitativ sub asediul urbanizarii s calitativ prin transformarile rapide care ii afecteaza identitatea si valorile. Mesajele oficiale la nivel mondial pot fi consultate la https://www.unwto.org/news/world-tourism-day-2020-global-community-unites-to-celebrate-tourism-and-rural-development

Turismul poate contribui pozitiv la toti cei trei piloni ai dezvoltarii durabile – economic, social si de mediu – si la fiecare din cele 17 obiective de dezvoltare durabila proclamate de ONU. Turismul este si un factor important pentru o mai buna cunoastere a propriei tari, cu valorile ei culturale si naturale care cu greu pot fi cunoscute doar din carti, de la televizor si de pe Internet, dar si pentru cunoasterea si intelegerea altor tari si continente, culturi si natiuni, dar si a mediului in care traim, a problemelor globale ecologice, sociale, economice si culturale, si solutiilor la acestea.

27 Septembrie este o ocazie de difuzare a mesajului ca turismul poate contribui semnificativ, in aceasta lume globalizata, la o mai buna intelegere intre oameni, state si popoare si o mai echitabila evolutie economica si sociala pe plan mondial, daca dezvoltarea turistica este dirijata intr-o directie sustenabila, si nu una distructiva si implicit si autodistructiva, cum arata unele evolutii negative din ultimele decenii, unde un dezechilibru intre promovare si protectie, intre conservare si realizarea de noi amenajari, intre libertatea economica si interventia statala, dovedinu-se ca, daca nu se respecta anumite norme etice si capacitatea de suport a zonelor in cauza, unele forme de turism pot fi foarte daunatoare pentru mediul natural si social, desi turismul, ca ‘industrie fara fum’ pare la prima vedere un domeniu care ar putea produce doar beneficii…

Din pacate, aceste dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari intens comunitatile locale, societatea civila, autoritatile nationale si locale si firmele din domeniu, par destul de straine la noi multor demnitari si inalti functionari publici, decidenti din autoritati centrale si locale actionand adesea cu incalcarea obligatiilor legale de asigurare a accesului la informatiile de interes public si a acelor de transaprenta decizionala si tratand subiectul turismului de multe ori cu nepasare, incompetenta si neglijenta brodata insa pe ipocrizie si pe retorica gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand specialistii sau ignorand recomandarile lor, cu consecinte vizibile.

Astfel, chiar legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998) il declara domeniu prioritar, si desi a cunoscut in ultimii ani cateva imbunatatiri, continua sa aiba serioase deficiente. Incepand chiar cu definitia turismului, pe care il trateaza intr-un mod ingust, doar prin prisma economica, de “bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului vizitat”. Astfel exclude toate excursiile / turele / vacantele / concediile facute de cineva fara a apela la servicii de profil oferite de altii (facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea prin mijloace proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea, prin mijloace proprii).

Pe acesta cale, actuala legislatie exclude din conceptul de “turism” reglementat de ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan, deoarece in cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane si campinguri amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual doar la periferii) si majoritatea celorlalte formelor de turism activ in afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si exclude si toate formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in localitatea de resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum si toate vacantele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace proprii (mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare in rulota, cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate, care sunt foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).

De asemenea, actuala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri si de reuniuni profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula acele deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea activitate), desi multe structuri de primire turistice traiesc in mare parte din cazarea oamenilor de afaceri si persoanelor trimise in delegatii de serviciu si din gazduirea de congrese si conferinte profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e greu de crezut ca aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra perfect vizitele la rude in alta localitate, astfel ca majoritatea cetatenilor romani vor putea aparea in statistici ca practicand regulat activitati de “turism”.

Actuala legislatie ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera asociere in domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de profil la dobandirea personalitatii juridice a asociatiilor si fundatiilor cu activitate turistica, in conditiile in care in niciun alt domeniu, nici macar in cele mult mai sensibile din punct de vedere social, politic, economic si de alta natura, nu exista o asemenea cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar pretentia de avizare de catre ministerul de profil a activitatilor turistice desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor membri si limitarea acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii, o viziune de o restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care par sa pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta societatii noastre.

Autoritatea publica centrala de profil a fost si ea, in consecinta, de multe ori reboteaza si reorganizata si, dupa ce multi ani a fost minister distinct sau macar agentie guvernamentala de sine statatoare, a fost redusa la o simpla directie in cadrul unui minister mai mare, si a fost constant subfinantata si tratata tot ca o entitate cu preocupari in principal economice, desi turismul este esential pe alte linii – sociale, culturale, ecologice, sportive, de imagine externa, de sanatate publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ coerent si actualizat pentru turism este in continuare tergiversata de catre autoritati.

Astfel, mai multe proiecte de lege a turismului au zacut cu anii prin Parlament si au fost chiar retrase de initiatori, modificarile actualei legi desuete s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin OUG-uri vizand numai pe aspecte punctuale, iar noul proiect de Lege a Turismului pus in 2018 in dezbatere publica nu rezolva multe din problemele actualei legi. In 2019 la propunerea Ministerului Turismului, Guvernul a adoptat un nou proiect de lege a turismului care a fost depus la Parlament, adoptat tacit de Senat si apoi dezbatut in procedura de urgenta in Camera Deputatilor o vreme, apoi “tras pe linie moarta” din decembrie 2019, cand a fost blocat fara explicatii, comisiile ce trebuiau sa intocmeasca raportul asupra lui, avand termen in octombrie 2019, nedepunand acel raport nici acum, dupa aproape un an de cand a exprirat termenul, si astfel proiectul nu poate fi supus adoptarii de catre Camera Deputatilor in calitatea ei de camera decizionala.

Oricum si acest proiect https://www.senat.ro/legis/PDF/2019/19L220FG.PDF are grave deficiente de conceptie si de redactare. Aduce cateva elemente pozitive, de exemplu conceptul de retele nationale de trasee turistice, si elimina o serie de aberatii din actuala lege, dar lasa nerezolvate alte probleme existente in legea actuala, mentionate anterior, legate de definitia turismului si turistului, de restrictiile la campare etc. Cel mai grave este insa ca introduce probleme noi, cum ar fi coborarea competentei de omologare a traseelor turistice sau de atestare a ghizilor la nivel judetean sau excluderea cluburilor turistice si administratorii ariilor protejate de la calitatea de membru cu drept de vot in conducerea organiziatiilor de management al destinatiei (OMD).

Iar legislatia subsecventa (de punere in aplicare a Legii Turismulului) este instabila, incompleta si incoerenta, de exemplu cea privind traseele de turism pedestru (HG 77 / 2003) este la nivelul de viziune de acum peste jumatate de secol iar cea privind traseele de turism biciclistic are adoptarea blocata de doua decenii, mentinandu-se vidul legislativ, desi au fost ani in care parea in sfarsit ca ar fi avut sanse mari de a fi adoptata dar s-au dovedit doar pacaleli politicianiste la nivel inalt si rea-vointa la nivelul anumitor ministere.

In multe zone ale Romaniei, o buna parte din structurile de primire turistica cu functii de cazare continua sa fie neclasificate, existand localitati cu numeroase pensiuni turistice dintre care insa un procent majoritar lucreaza “la negru”, si in mod evident tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste prezenta coruptiei si disfunctiuni inca semnificative in sistemul de autorizare si control in turism.

S-au cheltuit din bugete publice si in ultimele decenii sume importante pentru promovare turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele materiale recente continua sa aiba deficiente calitative, fiind continutul lor inadecvat si atribuirea contractelor respective banuibila de ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si forma, dar ignorate sistematic de catre autoritatile care ar fi trebuit sa tina cont de ele.

De exemplu “frunza” ca simbol turistic al Romaniei, criticata de unii, este legata de o strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii noastre este mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in forme cu impact redus de mediu, nu in turismul “industrial” al anilor 70, in mari statiuni pe litoral sau noi statiuni de schi. Cu toate acestea, zeci de milioane de EUR au fost alocate in ultimul deceniu de autoritatile centrale si locale tot pentru megainvestitii in ramuri fara perspectiva, incluzand sosele inutile sau cu grav impact negativ de mediu, instalatii de transport pe cablu si partii in zone unde geografic si climatic exista sanse minime de sustenabilitate si centre de informare turistica si de vizitare nefunctionale sau cu orare neadaptate grupului-tinta ( majoritatea fiind inchise in weekend), fiind neglijate in schimb domeniile de mare perspectiva, gurile rele indicand drept cauza sansele mai mici de deturnare a fondurilor sau obtinere de comisioane ilegale grase de catre anumite cercuri care paraziteaza dezvoltarea turistica.

In acest timp, autoritatile publice centrale si locale contribuie adesea pasiv si chiar activ la sistematica distrugere a bazei naturale si culturale a turismului in Romania. Astfel, prin haosul urbanistic din localitati, sunt grav incalcate normele de protectie a monumentelor istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau “renovate”) si conditiile minimale de estetica urbana, iar prin tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a aerului, zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt alungati turistii urbani ce ar fi fost interesati de valorile pe care le avem, pentru ca nu te poti astepta sa vina cu masca de gaze sau antifoane pe urechi si sa faca acrobatii pentru a putea fotografia vreo perla arhitectonica prin paienjenisul de cabluri aeriene, daca nu a fost cumva deja ingropata vizual de vreun mostru de beton sau sticla crescut in imediata vecinatate.

In zonele montane cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori specifice naturale si culturale, tavalugul asa-zisei “dezvoltari” postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele mostenite din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces accelerat de bracuire si taieri rase masive iar raurile carpatine care au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci si cu albiile distruse, stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple de amatori de distractii motorizate puternic poluante, se planuiesc noi mari exploatari miniere de suprafata, culmile dominante sunt slutite de aliniamente de eoliene, antene GSM si linii electrice aeriene si intesam muntii de sosele si vile de prost gust imprastiate peste tot unde “au vrut muschii” potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale sau au “inchis ochii” autoritatile corupte la varf (si care isi “leaga de maini” functionarii cinstiti pe care ii mai au) si toate acestea in timp ce, in mod ipocrit, proclamam ‘Gradina carpatica’ drept brand turistic al Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se simt prea bine…

Anul 2020 a dus in primul semestru la o scadere foarte puternica a turismului intern din cauza restrictiilor impuse ca urmare a epidemiei COVID-19, insa dincolo de aceste efecte, mai ales economice, care se vor mai resimti un timp, ar trebui sa ne preocupe problemele de fond semnalate, care vor persista daca nu se schimba in rest nimic institutional si legislativ, chiar daca se vor elimina restrictiile care inca persista si se va depasi si criza economica indusa de pandemie.

De aceea, Ziua Mondiala a Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de sarbatoare, dar ar trebui sa fie macar una de constientizare a directiei gresite in care se orienteaza tara intr-un domeniu in care, spre deosebire ce cel politic, educational, sanitar, social sau economic, de cele mai multe ori, raul facut este ireversibil si valorile naturale si culturale pierdute nu mai pot fi recuperate, indiferent cate fonduri, oricata vointa si staruinta ar fi dispuse generatiile viitoare sa aloce pentru repararea loviturilor pe care actuala generatie le da prezentului si viitorului turismului romanesc.

26.09.2020

Radu Mititean

director executiv CCN

Nota:

Gandurile de mai sus sunt din pacate similare celor de anii trecuti, pentru ca in esenta nu s-a schimbat nimic in bine in acest domeniu, incat sa putem scoate din lista macar unele din gandurile negre ce iti vin intr-o asemenea zi care ar fi trebuit sa fie de sarbatoare…


Urmareste CriticNational.ro pe FACEBOOK.COM

Distribuie articolele noastre si intra in comunitate. Daca ai un comunicat sau o stire, trimite-o acum pe [email protected]

loading...

Adauga raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




Comunicate de presa

Revista Presei

Anunturi