Expoziția marchează 20 de ani de la moartea artistului Horia Bernea. Sunt picturi din colecții particulare, care ne arată și încercările în zona artei abstracte, și întoarcerea la figurativ. Din ’90 până la moarte, în 2000, Horia Bernea a fost directorul Muzeului Țăranului. El e cel care a stabilit direcțiile de expunere ale muzeului.
Expoziția Horia Bernea configurează traseul unei căutări spirituale.
Horia Bernea povestea în interviuri cum, de prin anii ’60-’70, a început să abordeze tot felul de subiecte tradiționale, într-o manieră particulară, cu o compoziție centrală, singulară, izolată de context. Așa au apărut „Deal”, „Autoportret”, „Hrană”, „Prapor”, „Turlă”, „Tetrapod”, „Coloana”.
Cromatica e rafinată. Lui Bernea nu-i plăcea culoarea pusă direct, opulent, pe pânză. Insistența pe subiecte din zona sacrului, a religiosului, Horia Bernea o explică prin nevoia unei reacții față de ateism, față de dărâmarea bisericilor în timpul regimului ceaușist.
„Am simțit nevoia să mă mărturisesc prin credință, prin turle, prin cruce, prin prapor, prin iconostase, subiecte aproape netratate în pictură, tocmai din dorința de a manifesta în chip direct ortodoxia”, spunea el.
Horia Bernea a moștenit pasiunea pentru etnografie, pentru civilizația tradiționala de la tatăl lui, sociologul Ernest Bernea. Această pasiune l-a ghidat în felul în care a conceput prezentarea Muzeului Țăranului.
În primăvara lui 1993, muzeul arăta o primă parte a expunerii permanente, pusă sub semnul Crucii. Au urmat deschiderea sălilor cu icoane în anul 1994, iar doi ani mai târziu, inaugurarea etajului muzeului, sub titlul „Triumf”.
În 1996, MȚR a primit premiul pentru „Cel mai bun muzeu european al anului”.
Astăzi, după încheierea lucrărilor de restaurare și consolidare, care au durat ani buni, muzeul tot nu a deschis publicului sălile principale.