Cântăreţul şi pianistul american Ray Charles (Ray Charles Robinson) s-a născut la 23 septembrie 1930, în Albany, Georgia şi a fost crescut în Greenville, Florida. A fost atras de muzică de la o vârstă foarte fragedă, începând să cânte la pian înainte de a împlini cinci ani. Rămas orb de mic, a studiat compoziţia în limbaj Braille şi a învăţat să cânte la saxofon, clarinet, trompetă şi orgă în timp ce frecventa cursurile Şcolii Sf. Augustin pentru surzi şi nevăzători, pe care a urmat-o în perioada 1937-1945, potrivit site-ului www.raycharles.com. În 1947, s-a mutat în Seattle, unde a cântat în diverse trupe în stilul Nat King Cole şi Charles Brown.
A început să cânte în cluburi şi localuri cu o formaţie country & western numită The Florida Playboys. În 1948, la 17 ani, a străbătut ţara până la Seattle unde a început să cânte în stilul lui Nat King Cole şi al lui James Brown. În 1949 a înregistrat primul single pentru casa de discuri Swingtime Records, iar patronul acesteia l-a pus în legătură cu formaţia lui Lowell Fulsom.
În 1950 a semnat un contract cu Atlantic Records. Deşi contestat la început, a cucerit publicul iar radiourile l-au promovat foarte repede. În anul 1956 a lansat piesa „I’ve Got a Woman”, aceasta fiind urmată de o serie de piese de succes printre care „What’d I Say”, „Down în My Own Tears”, „Unchain My Heart” şi „Hit the Road Jack”.
În 1959 a semnat un contract cu ABC Paramount. Negocierea a fost în favoarea lui Ray care a obţinut cele mai bune condiţii pe care un artist le câştigase până atunci. Din această perioadă datează şi schimbarea stilului său muzical şi orientarea sa către country & western. Audienţa sa a crescut în această perioadă din care datează piese ca „Georgia on My Mind”, „I Can’t Stop Loving You”, „Born to Lose”, „Busted”.
În anii ’70 a lansat o nouă versiune a melodiei „America the Beautiful” care a subliniat încă o dată stigmatul luptei şi al sacrificiului care l-a marcat pe Ray Charles.
A apărut sporadic şi în filme între care amintim: „Ballad in Blue” (1965) şi a cântat alături de legende ale muzicii precum Ella Fitzgerald şi Barbra Streisand. În 1972, a lansat melodia „America the Beautiful” pe care a interpretat-o la nivel naţional şi pe scene internaţionale.
În 1994, s-a aflat în România, unde a susţinut un recital la Festivalul Cerbul de Aur de la Braşov. În 2004, Taylor Hackford a regizat filmul biografic „Ray”, marele artist fiind interpretat de actorul Jamie Foxx, care a şi câştigat în 2005 un premiu al Academiei Americane de Film pentru acest rol.
De-a lungul carierei, Ray Charles a câştigat 17 premii Grammy, iar în 1988 – premiul Grammy pentru întreaga carieră. Şefi de stat, demnitari şi membri ai familiilor regale i-au recunoscut meritele în mod repetat. Revista Rolling Stone l-a clasat pe locul 10 în lista celor mai mari 100 de artişti din toate timpurile şi pe locul 2 în lista celor 100 cei mai mari interpreţi ai tuturor timpurilor, potrivit raycharles.com. Numele său este prezent în Hall of Fame al Rock-ului, Blues-ului, cât şi în al Premiilor pentru imagine ale Asociaţiei Naţionale pentru Drepturile Persoanelor de Culoare din SUA (NAACP Image Awards).
Ultima sa apariţie publică a fost alături de actorul Clint Eastwood, la 30 aprilie 2004, cu ocazia desemnării studiourilor de înregistrare ale muzicianului, construite drept obiectiv istoric al oraşului Los Angeles.
A murit la 10 iunie 2004, la reşedinţa sa din Beverly Hills. Artistul a lansat multe piese celebre, care au rămas în memoria fanilor – „I Can’t Stop Loving You”, „Georgia On My Mind”, „America the Beautiful”, „Hit the Road Jack”, „Unchain My Heart”, „This Little Girl of Mine”, „Lonely Avenue”, „Busted”, „Night Time Is the Right Time”. AGERPRES/(Documentare – Marina Bădulescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)
Sursa foto: raycharles.com
sursa: AGERPRES