Publicaţia ”Dacia literară” a apărut la Iaşi, în 1840, sub redacţia lui Mihail Kogălniceanu, potrivit ”Dicţionarului general al literaturii române” (Ed. Univers Enciclopedic, 2004).
Revista a apărut la 19 martie 1840 şi a fost interzisă la 23 august acelaşi an.
În 1859 a fost tipărită o a doua ediţie, în introducerea căreia Kogălniceanu formulează teoria specificului naţional al literaturii, dar subliniază şi necesitatea selecţiei operelor după criteriul valoric. „Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. Această manie este, mai ales, covârşitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi şi încă şi acelea dacă ar fi bune. (…) Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă se ne împrumutăm de la alte naţii”, scria Kogălniceanu.
A fost pentru prima dată când literatura s-a constituit ca termen al demonstrării legitimităţii revendicărilor naţionale, notează Alexandru Teodorescu în „Dicţionarul general al literaturii române”.
Rubricile „Daciei literare” promovau cu precădere „compunerile originale”, apoi texte reproduse din alte publicaţii dar care respectau criteriile enunţate de Kogălniceanu, precum şi critică literară. Secţiunea „Telegraful Daciei” se constituia într-o adevărată revistă a presei literare a vremii.
Printre cele mai importante texte apărute în Dacia literară au fost „Alexandru Lăpuşneanul” şi studiul „Cântece populare a Moldaviei” de C. Negruzzi, „Buchetiera de la Florenţa” de V. Alecsandri şi eseul „Nou chip de a face curte” de M. Kogălniceanu.
Între 1 octombrie 1868 şi 1 martie 1869, a apărut, la Galaţi, o publicaţie omonimă, condusă de poetul Romulus Scriban. Între cele două reviste literare au existat anumite puncte comune, precum intenţia de a face din literatură un instrument de acţiune politică şi naţională.
„Dacia literară” este editată în formulă nouă, începând cu anul 1990, de Muzeul Literaturii Române şi Societatea Culturală „Junimea 90” în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Consiliul Judeţean şi Consiliul Local Iaşi, potrivit www.dacialiterara.ro. Programul său este axat pe probleme de muzeologie, istorie literară şi culturală.
Din anul 2004, revista a început să apară bimestrial. În 2008 a fost publicat Almanahul revistei, iar în 2011 a devenit disponibilă şi în format electronic. AGERPRES (Documentare – Horia Plugaru, editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Gabriela Badea)
sursa: AGERPRES