Mihai Fotino, una dintre cele mai populare figuri din galeria actorilor de film şi televiziune, a rămas în inimile publicului prin interpretarea a numeroase roluri, cu precădere de comedie. Prin cuplul de scenă pe care l-a format împreună cu actriţa Ileana Stana Ionescu, a fost o prezenţă inconfundabilă şi inimitabilă, atât în divertismentul de televiziune, cât şi în teatrul de revistă.
Fiul al actorului Mişu Fotino, Mihai Fotino s-a născut la 14 septembrie 1930, la Bucureşti. Copilăria şi adolescenţa le-a trăit la Braşov unde a fost îndrumat în arta actoriei de tatăl său, fondator al Teatrului de Stat din Braşov, alături de care a jucat de mic copil.
A debutat în viaţa artistică la vârsta de şase ani, în piesa de teatru „Coloniale”, iar din anul 1952 a devenit actor la Teatrul Dramatic din Braşov, unde a fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la Bucureşti, potrivit volumului „1234 Cineaşti români” (Ed. Ştiinţifică, 1996). Astfel, a ajuns în trupa Teatrului Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, pe a cărui scenă a jucat din 1956, în piese precum: „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1988); „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I. L. Caragiale (1962); „Bolnavul închipuit” de Moliere (1962); „Căsătoria” de N. V. Gogol (1976). Tot pe scena TNB a mai jucat în: „Ispita” de Vaclav Havel; „Ultima oră” de Mihail Sebastian; „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, şi a făcut un rol memorabil în „Egoistul” de Jean Anouilh (2004), în regia lui Radu Beligan.
Din filmografia regretatului actor amintim: „Directorul nostru” (1955), „Telegrame” (1959), „Porto-Franco” (1961), „Politică şi… delicatese” (1963), „Titanic-vals” (1964), „Balul de sâmbătă seara” (1967), „Tufă de Veneţia” (1976), „Chiriţa în Iaşi” (1987), „Sexy Harem Ada-Kaleh” (2001), potrivit volumului „1234 Cineaşti români” (Ed. Ştiinţifică, 1996) şi www.cinemagia.ro.
Societar de onoare al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” (din 2002), Mihai Fotino a primit „Premiul pentru întreaga activitate” la cea de-a XIV-a ediţie a Galei Premiilor UNITER (2006), potrivit www.uniter.ro. De asemenea, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în februarie 2004, a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.
Pentru maestrul Mihai Fotino viaţa a tras cortina finală la 13 ianuarie 2014, rămânând în urma sa o carieră de peste 50 de ani, pe parcursul căreia a dat viaţă unor personaje memorabile. A fost înmormântat la cimitirul Bellu din Capitală. AGERPRES (Documentare – Cerasela Bădiţă, editor: Horia Plugaru, editor online: Gabriela Badea)
sursa: AGERPRES