Informațiile prezentate în acest articol se bazează pe studii științifice. Link-urile către sursele citate sunt afișate la finalul articolului.
Țintaura (Centarium umbellatum) mai este cunoscută în popor sub numele de „floarea de friguri”, „frigurica” sau „fierea pământului”. Aceste denumiri nu fac decât să sugereze calitățile sale vindecătoare diverse.
Țintaura are proprietăți stomahice, tonice aperitive, coleretice, hepatice și febrifuge.
Tintaura
Planta este un bun diaforetic, ajutând la purificarea sângelui. Principiul amar ajută de asemenea la regenerarea sângelui.
Eritaurina este unul din compușii principali regăsiți în țintaură. Aceasta face parte din categoria principiilor amare, fiind similară cu gențiopicrozida (întâlnită în gențiană).
Substanțele amare sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a stimula secrețiile la nivel gastrointestinal.
Utilizările medicinale ale acestei plante sunt menționate în manualele vechi, datând din anul 1938, 1954, 1977, 1985, 1992 și 2003.
Țintaura este una din cele mai utile plante amare, care poate fi folosită pentru îmbunătățirea digestiei.
Datorită faptului că mărește secrețiile stomacale, facilitează descompunerea alimentelor și crește secrețiile biliare.
Țintaura are o acțiune benefică asupra ficatului și rinichilor.
Planta poate fi folosită și extern, pentru răni și dureri.
În trecut, țintaura era folosită în special ca agent febrifug și sedativ în febră și dismenoree.
Diverși autori citează efectele sale benefice în următoarele afecțiuni:
În Germania, etractul de țintaură este inclus în remedii gastrointestinale, colagoge și urologice.
Ceaiul de țintaură este util în tulburările gastrointestinale, caz în care se recomandă administrarea sa sub formă de infuzie, pe durata a mai multe săptămâni.
Se folosește 1 linguriță de plantă mărunțită la 1 cană (250 ml) cu apă clocotită. Se lasă la infuzat 20 de minute, după care se filtrează.
Ceaiul trebuie consumat încet, cu înghițituri mici, astfel încât substanțele amare să stimuleze activitatea tractului digestiv. Este bine ca administrarea să se facă pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de mesele principale ale zilei.
Țintaura poate fi administrată intern și sub formă de tinctură. Aceasta poate fi procurată de la magazinele cu profil naturist, sau poate preparată în casă astfel: se pun 20 g de plantă mărunțită la macerat 1 săptămână în 100 ml de alcool de 70 de grade.
Doza recomandată este de 30-40 de picături de tinctură, de 3 ori pe zi, diluată cu puțin apă. Se administrează înaintea meselor.
Pulberea de țintaură era consumată în unele zone din țară pentru gripă, febră și friguri (malarie). Tulpinile cu flori se lăsau la uscat, după care se măcinau, iar pudra obținută se punea la macerat în apă, alcool sau vin. Se consuma de 3 ori pe zi.
Băile cu țintaură, pelin și cătușnică erau utilizate pentru copiii epileptici.
Din țintaură se poate obține de asemenea un sirop util pentru copii. Se pun 10 g de plantă mărunțită la infuzat în 300 ml de apă, timp de 15 minute. Se strecoară și în ceai se adaugă ½ kg de zahăr (sau miere). Se recomandă câte 1 păhărel, de 3 ori pe zi.
Țintaura crește cu precădere la marginea pădurilor, în zonele de deal din întreaga țară. Se recoltează când planta este înflorită. Se taie (nu se smulg) părțile aeriene.
Se leagă în mănunchiuri subțiri și se agață de de sârmă, sfori, grindă pentru uscare, în locuri bine aerisite.
Surse articol:
1. Natural Medicinal Herbs, Centaury: http://www.naturalmedicinalherbs.net/herbs/c/centaurium-erythraea=centaury.php2. European Medicines Agency, Assessment report on Centaurium erythraea Rafn. s.l. herba, 24 November 2015. EMA/HMPC/277491/2015: https://www.ema.europa.eu/en/documents/herbal-report/assessment-report-centaurium-erythraea-rafn-sl-herba_en.pdf?sa=X&ved=2ahUKEwjhsYOv3e_mAhUiheYKHZd_Agw4ChAWMAd6BAgLEAE3. Ștefan Mocanu, Dumitru Rducanu, Țintaura, Plantele Medicinale Tezaur natural în terapeutică, Editura Militară, București, 1986, pp. 173-174
sursa: lataifas.ro