Disputa, devenită foarte personală, între Recep Tayyip Erdogan și Emmanuel Macron a început acum câteva luni, în urma reacțiilor lui Macron la intervenționismul militar al lui Erdogan, mai întâi în Siria, apoi în Libia, în ambele aventuri militare, Erdogan punând NATO, alianța militară occidentală din care Turcia face parte, în fața faptului împlinit.
A urmat încăpățânarea cu care Erdogan insistă să foreze pentru hidrocarburi în apele teritoriale ale Greciei și Ciprului, țări din UE (iar Grecia este și membru în NATO), cărora Macron le-a luat partea, cerând Turciei să înceteze provocările.
În sfârșit, mai recent au venit intervențiile retorice ale lui Macron împotriva „separatismului” islamic și insistența lui pe necesitatea renovării islamului francez pentru a-l face să se integreze în La République, ceea ce Erdogan a prezentat deîndată ca pe un act antimusulman.
Ce este «separatismul» lui Macron
Toate acestea pentru că Macron a lansat termenul, relativ confuz, pentru mulți, de «separatism» de care s-ar face vinovați unii musulmani în Franța. Macron, care printre alte misiuni și-a însușit-o și pe aceea de a combate islamismul radical și în general fundamentalismul religios, a renunțat astfel la vechiul termen de „comunitarism” (communautarisme) prin care era desemnată îmbucătățirea societății franceze în felurite grupuri culturale opuse și ireconciliabile și a trecut deodată la termenul de: «separatism».
«Separatismul», în special musulman, pe care îl denunță Macron se manifestă în primul rând prin respingerea legilor republicii. Cum a rezumat-o Macron, «separatismul este dorința de a nu trăi cu ceilalți». Macron dorește ca asta să facă obiectul unui proiect de lege «pentru întărirea laicității». Mulți speră că se va bloca astfel, în Franța, orice tentativă de a se ajunge la instaurarea unor „tribunale ale Sharia”, tribunale (…)