„Pentru a ne păstra cultura, trebuie să continuăm să o creăm.” Johan Huizinga
Deşi al doilea val al pandemiei era previzibil şi anticipat de către medici, guvernanţii „au fost luaţi prin surprindere” şi de data aceasta, nefiind pregătiţi cu strategii şi demersuri adecvate, care să ajute cetăţenii să-şi continue viaţa socială, economică sau profesională sub semnul normalităţii. În continuare se iau măsuri hazardate, nepotrivite, fără argumente solide, pe fondul contextului dificil pe care îl traversăm şi, în acest sens, amintim cu îngrijorare suspendarea activităţilor culturale, artistice, închiderea instituţiilor din acest domeniu.
Se pare că, în opinia guvernului PNL, cultura s-ar afla într-un plan secund, fiind considerată „o victimă colaterală” a situaţiei epidemiologie, de fapt – o victimă a deciziilor eronate luate chiar de guvernanţi. Aceştia afirmă faptul că „nu sectorul cultural a contribuit la înrăutăţirea acestor cifre, din punct de vedere epidemiologic”, conform unor declaraţii făcute de ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, dar, cu toate acestea, domeniul cultural a fost şi este în continuare unul dintre cele mai grav afectate sectoare de activitate.
După cum se ştie, pandemia s-a instaurat de câteva luni, prin urmare a existat timp suficient pentru măsuri clare prin care să se prevină astfel de decizii „dramatice”, iar soluţiile identificate ar fi trebuit să susţină măcar parţial instituţiile artistice. Guvernarea actuală, însă, a fost mai preocupată de alte activităţi, unele controversate, de factură ilicită, repetând aceleaşi scenarii, în absenţa unor strategii coerente şi a unor intervenţii competente. În continuare nu sunt soluţii, nu există rezultate benefice, nu se acordă atenţia necesară pentru salvarea unor domenii vulnerabile, dar cu o însemnătate deosebită pentru societate.
Trebuie să semnalăm faptul că finanţările în sectoarele culturale erau reduse şi în perioada anterioară pandemiei, că analizele şi evaluările statistice subliniau consumul cultural redus în România, cu atât mai mult criza culturală s-a adâncit odată cu acest grav context epidemiologic, motiv pentru care domeniul trebuie tratat cu maximă responsabilitate. Criza culturală afectează atât instituţiile publice din domeniu, cât şi pe cele private sau pe artiştii independenţi, iar riscurile sunt percepute de public, de instituţii şi manageri culturali, de artişti. Nu trebuie să uităm că existenţa noastră are mai multe paliere de evoluţie şi împlinire, iar partea de receptivitate culturală înseamnă un nivel superior de fiinţare. Spectacolele de teatru, concertele, filmele, vizitarea unor muzee, a unor expoziţii, participarea la festivaluri sunt activităţi care conferă satisfacţii estetice, bucurii spirituale, împlinind existenţa noastră şi nevoia de cultură.
Trebuie avut în vedere faptul că multe instituţii de cultură reuşesc totuşi să găsească soluţii, să se reinventeze şi să propună variante, produse culturale pentru comunicarea online, dar dificultăţile sunt majore. De asemenea, instituţiile culturale „supravieţuiesc”, în general, din resursele financiare ce rezultă, în mod deosebit, din achiziţia de bilete de către turişti, vizitatori, din spectacole, din organizarea de concerte şi evenimente artistice, deci oprirea activităţilor de acest fel conduce, inevitabil, la crize financiare, la stagnare calitativă, la riscul şomajului. O soluţie pertinentă şi adaptată vremurilor actuale, constă în transpunerea iniţiativelor culturale, artistice în format online, dar şi în menţinerea activităţilor acestora în parametrii relativ normali, cu condiţia să existe preocuparea pentru conţinutul cultural, pentru standardele artistice şi adaptarea la diferitele categorii de public. Altfel riscăm închiderea definitivă a instituţiilor culturale şi, în final, pierderea unor valori, a unor activităţi cu o bogăţie profundă în plan estetic.
Manifestările artistice, culturale sunt importante pentru că aduc în prim plan valori spirituale, emoţii estetice, experienţe şi ipoteze artistice inedite care completează nevoia minţii, a sufletului de artă, de frumos, de cultură.
Îngrădirea dreptului la exprimare artistică, la reculegere spirituală, la celebrarea sărbătorilor religioase semnificative în spaţiul creştin românesc, proiectarea într-un con de umbră a tuturor activităţilor de acest fel conduc, inevitabil, la o viaţă incompletă şi limitează oportunităţile de împlinire spirituală, de reflecţie în spaţiul artistic, de emoţie şi sensibilitate estetică.
Arta, cultura contribuie semnificativ la îmbogăţirea personalităţii umane, dar şi la consolidarea relaţiilor sociale din cadrul comunităţii, de aceea activităţile de acest tip nu trebuie oprite, ci reglementate, pentru că, „în fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea şi de a spera.” (Octavian Paler) În aceeaşi măsură, este esenţial de reţinut, la nivel de strategie culturală şi educaţională a unei guvernări responsabile, faptul că acest domeniu al culturii, al spiritului reprezintă, la nivel simbolic, „forma de viaţă prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare.” (Marin Preda)
Deputat PSD de Iaşiâ
Prof. dr. Camelia GAVRILĂ
VICEPREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT, ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT