Critic National
critic national stiri 24/7

Comunicat de presă – Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului

CIRCUITUL BISERICILOR ŞI MĂNĂSTIRILOR DE LEMN DIN MARAMUREŞ ŞI SATU MARE – DRUMUL SPRE SFINŢENIE

Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului – Biroul de pelerinaje şi Asociaţia Pelerin în Maramureş cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte IUSTIN – Episcopul Maramureşului şi Sătmarului a primit recunoaşterea “CIRCUITULUI BISERICILOR ŞI MĂNĂSTIRILOR DE LEMN DIN MARAMUREŞ ŞI SATU MARE – DRUMUL SPRE SFINŢENIE” drept rută culturală turistică dezvoltată pe plan regional de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, Serviciul Relaţii Internaţionale şi Afaceri Europene în Domeniul Turismului.

Această rută cuprinde 101 de biserici şi mănăstiri de lemn ortodoxe sau cu un grad ridicat de atractivitate, majoritatea dintre ele fiind înscrise în lista monumentelor istorice din cele 2 judeţe componente ale Episcopiei Ortodoxe Române ale Maramureşului şi Sătmarului. Coordonatorul acestui proiect şi al biroului de pelerinaje al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului este părintele diacon drd. Valeriu-Mircea VANA.

În Maramureş, destinul uman s-a împletit atât de strâns cu cel al pădurilor din jur, încât istoria a fost scrisă nu prin cuvinte, ci prin semne încrustate pe trunchiuri de copaci, transformate mai târziu porţi şi case şi unde credinţa strămoşească şi-a găsit expresia în biserici modeste din lemn, dar cu turlele înalte până la cer.

“Măreţia lor e izvorâtă din autenticitatea trăirii religioase care le-a stat la bază: nimic artificial nu se găseşte în aceste monumente. În fiecare bârnă, în fiecare stâlp se simte sufletul şi gândul unui om. Când te apropii de ele parcă simţi căldura sufletului poporului dreptcredincios care le-a ridicat şi le-a păstrat de-a lungul veacurilor, ca pe cele mai scumpe comori ale lui.” (ÎPS. Justinian Chira) Lemnul viu transmite viaţă, aceste biserici de lemn fiind ca nişte sfinte moaşte, sunt o mărturie a dreptei credinţe ortodoxe de pe aceste meleaguri binecuvântate ale dacilor liberi, unde Sfânta Liturghie se săvârşeşte neîntrerupt din cele mai vechi timpuri. În această perioadă de început a anului bisericesc am iniţiat acest proiect pentru dezvoltarea fenomenului turistic cultural-religios şi de pelerinaj din cele 2 judeţe; am respectat cu stricteţe proverbul ‘Ora et labora’, îmbinând în mod armonios munca cu rugăciunea.” (Diac. Valeriu-Mircea VANA)

Obiectivele acestui proiect sunt promovarea şi valorificarea bisericilor şi mănăstirilor de lemn din Maramureş şi Satu Mare din toate cele 8 protopopiate componente, a patrimoniului natural şi antropic, material şi imaterial prin conceperea de pelerinaje personalizate, servicii pachete şi programe turistice religioase.

Circuitele turistice vor cuprinde biserici şi mănăstiri, tradiţii şi obiceiuri creştine, meşteşuguri tradiţionale, portul, cântul şi jocul popular, participarea la momentele importante ale vieţii (naştere, nuntă, înmormântare) în satul tradiţional, toate acestea având în centrul lor Sfânta Biserică şi pe Mântuitorul Iisus Hristos.

Scopul este crearea unor modele de bună practică prin care pelerinii şi turiştii să poartă participa la călătorii duhovniceşti benefice pentru trup şi suflet în mod organizat în bună rânduială. Cei interesaţi să descopere tradiţiile, obiceiurile autentice şi dreapta credinţă strămoşească ortodoxă românească din acest leagăn al creştinătăţii autentice.

“Aşezările sunt modeste, deşi mereu însoţite de grija pentru frumos, considerat nu mai puţin necesar vieţii şi sănătăţii, decât utilul şi funcţionalul. Casele şi porţile sculptate, lemnul şi piatra spun facerea răbdătoare a mâinilor omeneşti, clopurile de paie manifestă salutara ghiduşie, parametru al unei existenţe echilibrate, iar aşezămintele de cult şi de cultură vestesc şi proclamă pentru vecie nepotolita nevoie a omului de a se îmbunătăţi şi înălţa. Bisericile mai toate din lemn, îşi proiectează turlele, cu îndrăzneală în văzduh, se avântă mai sus decât oriunde altundeva, pe cuprinsul ţării: graţioase şi netemătaore, rostesc psalmii bucuriei de a trăi, de a cunoaşte că fiinţa umană e ceva cu totul fără pereche în cosmos, de a slăvi spiritul de jertfă, iubirea de semeni şi natura, de a exprima recunoştinţa datorată puterilor izvoditoare de bunătate, nevrajbă, linişte şi milă. Turlele zvelte şi măreţe dar şi micuţele biserici şi mănăstiri, exemplifică analogic şi în chipul cel mai sesizabil duhul unui tărâm în care virtuţile poporului se vădesc şi ferm şi neostentativ pentru că sunt perfect autentice, neamestecate şi originale.” Nicolae Steindhard

Cultura şi arta lemnului este unul din cele mai complexe domenii ale creaţiei culturale maramureşene, ale expresiilor sale artistice.

Folosind materia pe care le-o ofereau bogatele păduri de brad, molid şi tisă, de stejar, tei,carpen şi fag etc., cunoscând calităţile deosebite ale lemnului, maramureşanul a ştiut să îmbine în prelucrarea lui, ceea ce era necesar vieţii practice cu ceea ce putea să îi bucure ochii, să-i delecteze inima. El şi-a făcut şi îşi mai face din lemn casa şi acareturile, porţile monumentale prin care marchează rangul său în comunitate, gardurile de nuiele frumos împletite, dar mai ales bisericile unice în întreaga lume. A ridicat din lemn acele monumente în care oamenii se adunau pentru a comunica cu supranaturalul: bisericile, dar şi locul de întâlnire cerut de buna funcţionare a rânduielilor obştii: primăriile şi lăcaşurile menite să ajute generaţiile pe calea ştiinţei de carte: şcolile.

Şi tot în sfera vieţii spirituale, şi-a făcut din lemn insignele dregătorilor, acele toiegelor frumos sculptate şi semnele funerare prin care se lega prin neamul moşilor şi strămoşilor.

Iar în sfera activităţilor productive a agriculturii şi păstoritului, a albinăritului de pildă, şi-a făcut din lemn plugul şi grapa, furcile şi greblele, îmblăciele şi lopeţile, carul şi sania, găleţile, bărbînţele şi căucele şi ştiubelele.

Cât pentru sfera vieţii de familie lemnul era prezent în casă prin întreg mobilier: masă, pat, scaune, laiţe şi prin leagăne. Apoi prin ustensile: covata, blide, linguri, cociorve. Şi în ultimă instanţă prin uneltele cu care îşi confecţiona îmbrăcămintea, meliţa, teara, suveicile, cujelca, fusul şi răşchitoarele etc. Şi tot din lemn erau făcute şi instalaţiile tehnice care serveau un neam sau o comunitate întreagă, morile, pivele, vîltorile etc.

Am consemnat succint enumerativ formele multiple prin care lemnul este prezent în viaţa oamenilor din Maramureş şi Satu Mare pentru a arăta că făcându-şi mai toate obiectele utilitare din acest material dominant maramureşanul şi sătmăreanul au dezvoltat o minunată artă în care prin limbajul semnelor ce azi ni se par doar motive decorative dar altădată au fost simboluri, vorbea despre bucuriile şi temerile unei existenţe ce nu era întotdeauna uşoară, era plină de tensiuni generatoare de viguroase forme de artă, Maramureşul, în special, este o ţară a civilizaţiei lemnului.

Biroul de pelerinaje al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului


Urmareste CriticNational.ro pe FACEBOOK.COM

Distribuie articolele noastre si intra in comunitate. Daca ai un comunicat sau o stire, trimite-o acum pe [email protected]

loading...

Adauga raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




Comunicate de presa

Revista Presei

Anunturi