Oktoberfest, sărbătoarea populară a berii din München, în Bavaria, a fost, de departe, sărbătoarea care a avut cel mai mult de suferit, în termeni de imagine, de măsurile restrictive impuse pe timp de pandemie. Pentru o sărbătoare populară care nu mai fusese suprimată decât în al doilea război mondial, lovitura de imagine a fost gravă, ca să nu mai vorbim de urmările economice pentru oraș, München.
Dar același lucru se poate spune și despre numeroasele carnavaluri suprimate în primăvară de-a lungul și de-a latul Europei catolice. Carnavalul de la Binche, din Belgia, cu procesiunea sa de Gilles, personaje mascate, a avut loc doar pentru că s-a întâmplat exact înainte de anunțarea carantinei. În schimb, marele pelerinaj de la Lourdes, în Franța, a fost anulat (sau mai degrabă, cum a anunțat Vaticanul, s-a ținut virtual, fiind primul „pelerinaj online” din istorie).
Nu doar catolicii au făcut asta. Până și pelerinajul de la Mecca a fost suprimat anul acesta, decizie care a contrastat cu nesfârșitele dispute și recriminări din lumea ortodoxă în legătură cu restricțiile impuse cutărui sau cutărui pelerinaj, cum e de pildă cel de la Sfânta Parascheva în Iași.
Mai peste tot teatrele si filarmonicile și-au mutat evenimentele, reprezentațiile și concertele online.
Procedeul, extins acum peste tot, e pe cale de a duce și la o digitalizare extensivă a muzeelor și site-urilor arheologice. Evident, însă, chiar dacă se va ajunge la o reprezentare virtuală fidelă și tridimensională a tuturor acelor site-uri și evenimente, ba chiar la figurarea artiștilor „live” prin holograme, și presupunând că vânzarea online a tichetelor ar putea atinge nivelul de dinainte de pandemie, rămâne un fapt economic indiscutabil: nimic nu va umple pierderile sectoarelor anexă, hoteluri, transporturi și horeca. Altfel zis, restaurantele, barurile (…)